© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
IPS Teofan despre starea de pocăinţă: Să ne privim propria biografie, sesizând prezenţa păcatului şi a fărădelegii[2026-03-24]de basilica.roÎnaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a spus luni seară, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, că starea de pocăinţă reprezintă „privirea fiecăruia în biografia proprie, sesizând prezenţa întunericului, a mormântului, a păcatului, a fărădelegii”. În cuvântul rostit după oficierea Deniei Canonului cel Mare, IPS Teofan a subliniat că starea de pocăinţă înseamnă şi rugăciune ca Dumnezeu să ne reaşeze în legătura cu El. „Canon de umilinţă, de pocăinţă, de spovedanie. Rugăciune prin care îi cerem lui Dumnezeu să-şi întoarcă faţa către noi, recunoscând mulţimea păcatelor pe care le-am săvârşit. Starea de pocăinţă înseamnă privirea fiecăruia în biografia proprie, sesizând prezenţa întunericului, a mormântului, a păcatului, a fărădelegii”. „Canon de pocăinţă prin care îl rugăm pe Dumnezeu să dea putere minţii noastre pentru a fi reaşezată în legătura cea adevărată cu El”, a explicat Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Să păşim pe prima treaptă Înaltpreasfinţia Sa a adăugat că Slujba Canonului Mare arată că pocăinţa nu se poate opri la jumătatea drumului. Chiar dacă nu putem ajunge la starea Sfintei Maria Egipteanca, avem datoria să urcăm cel puţin prima treaptă, aceea de a nu rămâne „ataşaţi prea mult pământului”. „Fiecare credincios, fiecare dintre noi, ne plasăm acolo, unde Dumnezeu rânduieşte, sau mai bine zis, unde uşa inimii noastre se lasă deschisă ca puterea lui Dumnezeu să pătrundă în ea. Cineva merge mai sus, ca Sfânta Maria Egipteanca, noi pământenii obişnuiţi, încercăm să facem prima treaptă, tinzând spre celelalte, dar cel puţin să nu rămânem ataşaţi prea mult pământului, păşind pe prima treaptă care merge spre Dumnezeu”. „Acest păcat, această tendinţă a noastră de a relativiza cuvântul Evangheliei, spunând că se poate şi aşa, spunând că se poate şi cu Dumnezeu şi cu puterea întunericului, se poate şi cu Sfânta Parascheva şi cu drama avortului, ispita stării duhovniceşti călduţe nu ne îngăduie să fim prea reci, pentru că zicem că suntem creştini, suntem ortodocşi, avem cuvântul Evangheliei, dar în acelaşi timp nu tindem spre exigenţele cele ultime ale Sfintei Evanghelii”, a explicat Mitropolitul Teofan. Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă! În încheiere, IPS Teofan a îndemnat la conştientizarea stării în care ne aflăm şi a celei în care ar trebui să fim. „Slujba Canonului Mare, de fapt toate slujbele Bisericii, dar în mod special această slujbă, prin intermediul ei, Biserica încearcă să ne ajute să înţelegem că starea de desăvârşire la care a ajuns Sfânta Cuvioasă Parascheva, bineînţeles, dar în seara aceasta insistând asupra vieţii celei minunate a Sfintei Maria Egipteanca, este steaua cea de sus spre care creştinul este chemat să privească, să conştientizeze distanţa cea mare între starea în care se află şi acolo unde ar trebui să fie”. „Şi chiar dacă nu ajungem niciodată să nu pierdem din vedere că acolo ar trebui să fim, şi văzând că nu suntem, strigăm din toată inima Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!”, a conchis Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 76, Ultimul acces: 2026-09-29 19:45:09
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
