© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Omul credincios este întotdeauna foarte smerit şi îşi recunoaşte neputinţele sale, explică Episcopul Ignatie[2026-03-23]de Cristian DamianPreasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a explicat că sinceritatea este esenţială în viaţa duhovnicească, întemeiată pe credinţă şi smerenie: „Omul credincios este întotdeauna foarte smerit şi îşi recunoaşte neputinţele sale”. Preasfinţia Sa a oficiat duminică Sfânta Liturghie în Parohia „Buna Vestire” din München, Germania. Ierarhul a evidenţiat că Dumnezeu nu aşteaptă de la om o credinţă formală, ci una asumată, chiar dacă este însoţită de îndoieli: „Nu sunt atât de credincios pe cât ar fi bine şi minunat să mă prezint în faţa Ta. Mai sunt prezente în inima mea fărâme de necredinţă şi de îndoială; să fii Tu Cel care le vindeci”. „Dumnezeu nu are nevoie de aşa ceva, ci de o inimă smerită, deschisă şi care să mărturisească, să-şi povestească îndoielile, nelămuririle, dubiile pe care le are în credinţă”. O mărturisire sinceră Pornind de la exemplul tatălui din Evanghelia vindecării lunaticului, Preasfinţitul Părinte Ignatie a subliniat că sinceritatea este un fundament al relaţiei omului cu Dumnezeu. „Când Domnul Hristos îi spune că dacă va avea credinţă toate îi sunt cu putinţă, acest tată se comportă cu o sinceritate demnă de remarcat şi de urmat. El îi spune lui Hristos: Da, Doamne, cred, dar te rog pe Tine să fii Cel care ajuţi şi acel gram mic de necredinţă care este în inima mea”. „Această credinţă a tatălui a fost una sinceră; nu a vrut să pară ceea ce el nu este, să-L păcălească pe Domnul Hristos”. „Avea conştiinţa că Cel ce este în faţa lui şi Căruia I-a cerut vindecare, îi citeşte inima, gândurile, simţirile sale, şi nu-L poate păcăli numai pentru a obţine vindecarea pentru copilul său. Avea conştiinţa că Iisus Hristos este Dumnezeu-Omul, Cel care ştie mai mult decât noi ceea ce este în adâncul inimii noastre”, a mai adăugat ierarhul. Credinţa asumată prin smerenie Episcopul Huşilor a atras atenţia asupra pericolului falsităţii în viaţa religioasă: „Dumnezeu nu ne vrea ipocriţi când este vorba de credinţă”. Totodată, Preasfinţia Sa a evidenţiat necesitatea smereniei ca semn distinctiv al credinţei autentice. „Credem puţin, atât să-I mărturisim Domnului: Atât pot eu, Doamne, completează Tu mai mult, cum a fost tatăl din această pericopă evanghelică sau cum apostolii I-au cerut Domnului Hristos: Doamne, sporeşte-ne credinţa”. Smerenia nu înseamnă slăbiciune, ci o aşezare corectă a omului în faţa lui Dumnezeu: „A fi smerit înseamnă exact ceea ce eşti tu, structura ta sufletească, locul pe care-l ai tu. Una dintre definiţiile frumoase ale smereniei este arta de a fi la locul tău”. Preasfinţitul Părinte Ignatie a încheiat prin a îndemna la asumarea unei relaţii sincere cu Dumnezeu, mai ales în rugăciune: „Dumnezeu ne vrea foarte sinceri, nu ipocriţi. Să avem curajul sincerităţii şi când mergem la spovedanie, şi când ne rugăm. Să vă obişnuiţi în momentele de rugăciune, să vă povestiţi pe dumneavoastră înşivă”. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 48, Ultimul acces: 2026-09-26 15:09:30
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
