Papa Leon al XIV-lea a purtat Crucea pentru Via Crucis la Colosseum[2026-04-03]foto: Vatican MediaPapa Leon al XIV-lea a devenit al doilea Papă care a purtat Crucea pentru întreaga Via Crucis în Vinerea Mare la Colosseumul din Roma. Alături de aproximativ 30.000 de credincioşi şi de nenumăraţi oameni din întreaga lume prin intermediul reţelelor de socializare, al televiziunii şi al radioului, Sfântul Părinte a condus Calea Crucii printre ruinele luminate de lumânări ale vechiului edificiu roman, care a fost martorul martiriului multor primii creştini. Început de împăratul Vespasian şi finalizat în anul 80 d.C. de împăratul Titus, cel mai mare amfiteatru eliptic antic a fost în cele din urmă consacrat ca biserică catolică. [Papa Benedict al XIV-lea a consacrat Colosseumul ca un loc sfânt. Ca loc excepţional de cult, Colosseumul este cunoscut drept Santa Maria della Pietŕ al Colosseo, fiind deci dedicat Fecioarei Maria ca Maica Durerilor. El este, desigur, un obiectiv turistic, un monument arheologic, dar cu încărcătura de sanctuar, pentru care Dieceza de Roma numeşte un rettore, un preot responsabil.] În fiecare an, Papa şi credincioşii Romei se adună la Colosseum pentru a face pelerinajul spiritual prin cele paisprezece Staţii ale Crucii care amintesc de moartea şi înmormântarea lui Isus. Papa Leon al XIV-lea a mers pe urmele paşilor Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, care a purtat Crucea pe întreaga Via Crucis din 1980 până în 1994. În timp ce Papa Leon purta Crucea, au fost citite pasaje din Evanghelie, împreună cu scurte extrase din scrierile Sfântului Francisc şi meditaţii scrise de părintele franciscan Francesco Patton, fostul Custode al Ţării Sfinte. În meditaţiile sale, pr. Patton prezintă exemplul Sfântului Francisc despre modul în care creştinii pot întrupa virtuţile teologice ale credinţei, speranţei şi iubirii în lumea reală. El ne poartă de-a lungul drumului original al lui Isus pe drumurile înguste ale Ierusalimului până la Golgota pentru răstignirea şi îngroparea Sa. „La fel ca pe vremea lui Isus”, spune el, „ne trezim mergând printr-un mediu haotic, deranjant şi zgomotos, înconjuraţi de oameni care împărtăşesc credinţa noastră în El, dar şi de cei care îl batjocoresc sau îl insultă”. „Drumul Crucii nu este destinat celor care duc o viaţă pioasă imaculată sau abstract reculeasă”, spune pr. Patton. „În schimb, este exerciţiul celui care ştie că credinţa, speranţa şi iubirea trebuie să fie întrupate în lumea reală.” La fiecare staţiune, pr. Patton deplânge prezumţia umană de putere şi tentaţia noastră de a abuza de ea. Vedem dezvăluite repulsia noastră faţă de Cruce şi dorinţa noastră de a căuta gloria în locul smereniei. În timp ce Isus cade de trei ori, pr. Patton ne aminteşte că trebuie să avem încredere în El pentru a ne ridica la Tatăl prin neputinţa iubirii. El evidenţiază modul în care regimurile autoritare, mass-media indiferentă şi curiozitatea noastră morbidă îi dezbracă pe alţii şi ne înjosesc astfel propria demnitate umană. În timp ce Maria asistă la moartea Fiului ei, pr. Patton îşi aminteşte că femeile au stat întotdeauna alături de cei care suferă şi învăţăm că lacrimile noastre ne învaţă să rămânem oameni. Cu toate acestea, observă el, în moartea Sa, Isus se întoarce la Tatăl şi ne aduce cu El, încredinţându-ne misiunea de a predica distrugerea morţii veşnice. La încheierea Căii Crucii, Papa Leon al XIV-lea s-a rugat ca toţi creştinii să poată răspunde invitaţiei Sfântului Francisc de „a ne trăi viaţa ca o călătorie de participare tot mai profundă la comuniunea iubirii”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 69, Ultimul acces: 2026-09-26 15:06:21
|
Timp total: 0.03s...
[]:1