Materic digital: Sfintele lunii martie (II)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Materic digital: Sfintele lunii martie (II)

[2026-03-20]

de Raluca-Emanuela Ene

Între sfintele femei sărbătorite în a doua parte a lunii martie veţi descoperi modele de curaj şi determinare, precum Sfânta Drosida sau Sfânta Maxima; modele de mame credincioase, precum Sfânta Lidia şi Sfânta Euvula; şi sfinte care şi-au dedicat viaţa ajutorării aproapelui, precum Sfânta Gavrilia şi Sfânta Sofia.
Sf. Mc. Drosida – 22 martie
Sfânta Drosida este menţionată în două acte martirice, unul în limba greacă şi unul în siriacă, dar şi în omilii şi imnuri ale Sf. Ioan Gură de Aur.
Aceasta a fost fiica împăratului Traian, persecutor al creştinilor, şi a suferit moarte martirică în Antiohia, la scurt timp după mucenicia Sfântului Ignatie Teoforul (secolul I).
Pe când era creştină în ascuns, dar nu era încă botezată, a auzit că cinci fecioare (Aglaida, Apolinaria, Daria, Mamtuza şi Taisia) se îngrijesc de recuperarea şi îngroparea trupurilor creştinilor martirizaţi. Fiica împăratului s-a alăturat lor, dar încă din prima noapte fecioarele au fost prinse şi arestate.
Cele cinci tinere au suferit martiriul, iar Sfânta Drosida a fost ţinută prizonieră, tatăl ei sperând că aceasta va renunţa la Hristos.
Tânăra a vrut să meargă de bună voie spre unul dintre cuptoarele încinse pe care împăratul le pregătise pentru creştini, dar şi-a dat seama că nu este botezată şi nu doreşte să se meargă înaintea Domnului fără „îmbrăcăminte de nuntă”.
De aceea, s-a uns cu mirul pe care îl avea cu sine şi intrând într-un lac s-a botezat, zicând: „Se botează roaba lui Dumnezeu, Drosida, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin”.
După aceea a petrecut şapte zile în rugăciune, iar în a opta zi a mers singură către cuptoarele încinse unde a primit cununa martiriului.
Sf. Lia din Roma – 22 martie
Informaţiile despre Sfânta Lia provin dintr-o epistolă a Fericitului Ieronim către Sfânta Marcela.
Fericitul Ieronim a fost contemporan cu Sfânta Lia, o femeie nobilă din Roma, născută într-o familie privilegiată. După ce a rămas văduvă, aceasta a renunţat la averea sa şi s-a alăturat unei mănăstiri din cetatea Romei.
Fericitul Ieronim o descrie în epistola sa ca pe o femeie binecuvântată, care îşi petrecea nopţile în rugăciune şi le învăţa pe celelalte maici mai degrabă prin exemplu decât prin învăţături. Cuvioasei nu-i păsa de hainele pe care le purta, se îmbrăca adesea în sac şi mânca alimente simple, cât mai puţin preparate.
Se pare că Sfânta Lia a trecut la Domnul în 384, chiar în timp ce Fericitul Ieronim şi Sfânta Marcela studiau Psalmul 73, după cum acesta menţionează în epistola sa.
Sf. Sofia din Kiev – 22 martie
S-a născut în Moscova, în 1873, într-o familie înstărită. În copilărie, vizita adesea, alături de fraţii săi, mănăstirea Optina.
A studiat la Conservatorul din Kiev şi era admirată pentru vocea ei, având în faţă un viitor strălucit. La 22 de ani, înainte de absolvire, s-a îmbolnăvit şi a fost în pericol să-şi piardă vocea.
Înainte de a pleca la tratament, în Elveţia, fiind grav bolnavă, a zăbovit la mănăstirea înfiinţată de prietena sa. Acolo s-a vindecat în chip minunat şi a decis să intre în monahism, împlinind astfel o promisiune mai veche.
A trăit în mai multe obşti monahale şi peste tot era iubită de monahii şi laici. Prin răbdarea şi rugăciunile sale a salvat o comunitate de monahii de la sărăcie şi un preot s-a vindecat de alcoolism, iar numeroşi orfani au fost ajutaţi.
A primit ascultarea de stareţă la o mănăstire foarte mare din Kiev, care necesita bune abilităţi de administrare. Cu sufletul îndurerat din cauza despărţirii de obştea pe care o fondase, Sfânta Sofia a mers în noua comunitate monahală, unde, prin bunătatea, simplitatea şi smerenia sa, a câştigat inimile monahiilor.
Revoluţia din 1917 a găsit-o în această mănăstire, de unde a fost arestată. Chiar în lipsa ei, maicile au ţinut piept încercărilor autorităţilor de a aduce schimbări.
Sfânta Sofia a trecut prin două perioade de închisoare, dar şi-a lăsat amprenta şi în acest mediu, propovăduind Evanghelia şi convertind pe unii dintre deţinuţi.
A fost eliberată deoarece se îmbolnăvise grav. După o vreme, epuizată de boală, dar înconjurată de câteva ucenice, a trecut la Domnul în martie 1941, după ce şi-a spus rugăciunile de dimineaţă şi a citit din cartea ei preferată, Sfânta Evanghelie.
Sfânta Sofia a fost canonizată în august 2012, iar moaştele sale se află în Catedrala Sf. Nicolae a Mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului din Kiev.
Sf. Maxima din Singidunum – 26 martie
Sfânta Maxima a fost soţia preotului Montanus, alături de care a pătimit în timpul prigoanelor împotriva creştinilor din secolul al IV-lea.
Sfântul Montanus era preotul cetăţii Singidunum (în prezent Belgrad), într-o provincie romană locuită în acea vreme de geto-daci.
Când sfântul a aflat că mai-marele cetăţii a început prigoana împotriva creştinilor, a mers în cetatea Sirmium, dar a fost prins şi supus la chinuri pentru a jertfi idolilor şi a se lepăda de Hristos.
Văzând că Sfântul Montanus nu renunţă la credinţa lui, guvernatorul cetăţii a cerut să fie adusă soţia lui, Maxima, sperând că aceasta se va speria şi îl va convinge şi pe soţul ei să cedeze.
În schimb, Sfânta Maxima a cerut să pătimească şi ea pentru Mântuitorul Hristos. Prin urmare, guvernatorul a poruncit ca cei doi soţi să fie aruncaţi în râu, deoarece nu s-au supus poruncii împărăteşti.
Sfinţii Montanus şi Maxima au fost duşi în locul în care râul Sava se varsă în Dunăre. Li s-a legat câte o piatră de gât şi, după ce preotul a rostit o rugăciune, au fost aruncaţi în apă. Valurile au adus la mal trupurile lor, care au fost luate de creştini şi păstrate cu cinste.
Sf. Mc. Larisa – 26 martie
Sfânta Larisa a fost printre mucenicii din Goţia care au pătimit în timpul împăratului roman Graţian şi al împăratului goţilor, Iungurih.
Martiriul lor a avut loc în a doua parte a secolului al IV-lea, după unele surse, în anul 373.
Împăratul Iungurih era un aprig persecutor al creştinilor, pe care îi obliga să jertfească zeilor, iar dacă aceştia refuzau, îi tortura şi îi executa, adesea fără a fi judecaţi.
Odată, împăratul a ordonat ca o biserică în care se rugau creştinii să fie încuiată şi incendiată. Printre cei 308 creştini, după cum menţionează unele surse hagiografice, se afla şi Sfânta Larisa. Doar numele a 26 dintre aceştia s-au păstrat.
Moaştele mucenicilor au fost strânse de văduva unui alt conducător al goţilor, Alla, împreună cu fiica sa, Duclida. Cele două femei au dus sfintele moaşte în Siria, de unde o parte a fost adusă ulterior în Crimeea.
Sf. Mc. Matrona din Tesalonic – 27 martie
Sfânta Matrona a fost slujnica unei femei de origine iudaică, soţia guvernatorului Tesalonicului.
Din tinereţe, Sfânta Matrona era creştină, dar stăpâna ei, Pantilla, încerca să o oblige să renunţe la mersul la biserică şi să meargă în schimb la sinagogă. Însă Sfânta Matrona a răbdat pentru Hristos bătăile şi ameninţările stăpânei sale.
Într-o zi, Pantilla a aflat că sfânta a mers la biserică şi, înfurindu-se, a bătut-o, a legat-o şi a închis-o. A doua zi, stăpâna a găsit-o pe sfânta dezlegată, rugându-se, şi a închis-o iarăşi. Situaţia s-a repetat până când, după patru zile fără apă şi hrană, Sfânta Matrona a trecut la Domnul sub cruntele bătăi ale Pantillei.
Stăpâna i-a aruncat trupul de la înălţime, de pe zidurile casei, iar acesta a fost luat de creştini, care l-au îngropat. Mai târziu, episcopul Tesalonicului a ridicat o biserică în numele sfintei şi a aşezat acolo moaştele sale.
Pantilla şi-a găsit sfârşitul alunecând din locul de unde aruncase trupul Sfintei Matrona.
Sfânta Matrona a trăit în secolul al IV-lea, iar mănăstirea închinată ei se află printre primele trei mănăstiri ridicate în Tesalonic (secolele VI–VII).
Sf. Lidia – 27 martie
Sfânta Lidia este pomenită alături de soţul său, Sf. Mc. Filit, senatorul, şi cei doi fii ai lor, Macedon şi Teoprepie. Aceştia au trăit în timpul împăratului Hadrian (secolul al II-lea) şi erau creştini.
Toată familia a fost adusă în faţa împăratului păgân, care, neputând ţine piept înţelepciunii Sfântului Filit, i-a trimis la Amfilohie, ducele Sloveniei.
Acesta i-a supus la chinuri şi i-a aruncat în închisoare. Noaptea, în timp ce se rugau în temniţă, au apărut îngeri care i-au întărit în lupta lor. De asemenea, unul dintre supraveghetori, văzând acestea, s-a convertit.
A doua zi, ducele avea pregătit un vas plin cu untdelemn fierbinte, care s-a răcit în mod minunat, de îndată ce sfinţii au intrat în el. Văzând aceasta, ducele însuşi a crezut în Hristos şi a cerut ajutorul Lui, intrând în cazan.
Împăratul a venit de la Roma şi a dat poruncă ca cei şase — familia, supraveghetorul şi ducele — să fie lăsaţi şapte zile în acel vas.
Cu harul lui Dumnezeu, sfinţii au rezistat, ruşinându-l pe împărat, care s-a întors la Roma.
În final, aceştia au trecut la Domnul, primind cununa martiriului.
Sf. Gavrilia din Leros – 28 martie
Sfânta Gavrilia s-a născut în 2 octombrie 1897, în Constantinopol, fiind ultima dintre cei patru copii ai unei familii înstărite.
A fost un copil sociabil şi vesel, fiind iubită de părinţii săi şi de fraţii mai mari, iar cu mama sa a avut o relaţie foarte apropiată. A primit o educaţie bună şi, la iniţiativa tatălui său, a învăţat mai multe limbi străine.
În 1923, în timpul schimburilor de populaţie, a ajuns alături de familia ei, din Asia Mică, la Tesalonic. Aici s-a înscris la cursurile de filosofie ale Universităţii Aristotel, fiind a doua femeie din Grecia care studia la facultate.
A pornit apoi singură spre Atena, unde a lucrat într-o clinică de psihiatrie şi ca profesoară de engleză şi franceză. Simţea că trebuie să meargă mai departe, în Anglia.
Aşa că, având o forţă sufletească inepuizabilă şi o singură liră englezească, a ajuns la Londra, unde a fost mai întâi profesoară de franceză.
Ulterior, a îngrijit o fostă actriţă în vârstă, pe care a ajutat-o să-şi recupereze mobilitatea, chiar dacă nu îşi obţinuse încă diploma de chiropractician.
A trăit greutăţile celui de-Al Doilea Război în Londra, fiind aproape de cei aflaţi în suferinţă.
Întoarsă în Grecia, a fost profesoară şi directoare la o şcoală din Salonic, iar apoi şi-a deschis un cabinet medical în Atena, unde a devenit rapid foarte căutată. Pe lângă faptul că vindeca picioarele oamenilor, le dădea sfaturi şi le asculta necazurile. Banii pe care îi câştiga într-o zi de muncă nu îi mai avea spre seară, plătea chiria unui orb, cumpăra haine celor şomeri şi ajuta orfanii.
Moartea mamei sale în 1954 i-a declanşat o criză interioară, prin care a simţit că legătura ei cu această lume s-a rupt definitiv. Astfel, a început să se contureze ideea de a pleca spre India.
Timp de un an a dat curs mai multor invitaţii pentru a ţine seminarii şi a lucra în Austria, Israel, Cipru, Liban şi Iordania, ajungând într-un final în India.
În anii petrecuţi aici s-a întâlnit cu mari misionari străini, medici şi scriitori, unii devenindu-i prieteni, şi a lucrat în leprozerii.
A străbătut India folosind toate mijloacele de transport posibile pentru a ajunge la spitale, pentru a instrui personalul medical şi pentru a trata pacienţii. Toate acestea le făcea la vârsta de aproape 60 de ani, deoarece spunea ea: «Cine iubeşte, nu oboseşte».
După patru ani de muncă asiduă, a petrecut 11 luni în Himalaya, lângă izvoarele Gangelui, în rugăciune şi linişte, care i-au pregătit inima pentru momentul în care Domnul a chemat-o la monahism. A petrecut trei ani de noviciat la o mănăstire din Betania, Ţara Sfântă, iar apoi misiunea ei a continuat.
S-a întors o perioadă în India, apoi a străbătut Globul. A mers în Africa, Franţa, Statele Unite ale Americii, Belgia, Danemarca şi Elveţia. Cu toate că nu avea bani, întotdeauna răspundea afirmativ la orice invitaţie primea, iar Domnul se îngrijea de toate.
În toate călătoriile şi misiunile sale nu s-a despărţit de metanier şi de Rugăciunea inimii, pe care a făcut-o cunoscută şi altora. Printre altele, a făcut un tur în 12 state din America de Nord pentru a ţine conferinţe despre acest subiect.
O dată, a primit în dar un metanier care îi aparţinuse Sfântului Amfilohie din Patmos. Neştiind ce să facă într-o anumită situaţie, s-a rugat cu metanierul respectiv, iar Domnul a luminat-o să meargă în Patmos să-l întâlnească pe Părintele Amfilohie. În această călătorie, atât ea, cât şi sora care o însoţea, primesc tunderea în monahism din mâna sfântului.
Călătoriile au continuat, deoarece primea mereu solicitări de a ajuta. Sfântul Sofronie de la Essex i-a propus să rămână stareţă la mănăstirea pe care o înfiinţase în Anglia, dar Sfânta Gavrilia a refuzat. În 1979, i s-a cedat un apartament în Atena, care va deveni „Casa Îngerilor”. Toate tipurile de suferinţe umane vor trece prin acest loc şi îşi vor găsi alinarea la Sfânta Gavrilia.
Spre finalul vieţii, s-a îmbolnăvit de cancer al ganglionilor limfatici şi s-a vindecat în mod minunat în timpul Sfintei Liturghii. Mai avea de împlinit misiunea ridicării mănăstirii din Insula Leros, locul în care a primit schima mare şi în care a trecut la Domnul în anul 1992, la vârsta de 95 de ani.
Sf. Euvula, mama Sf. Pantelimon – 30 martie
Sfânta Euvula a trăit în timpul domniei împăratului Maximian (secolele III–IV) şi era din Nicomidia.
Cu toate că provenea dintr-o familie de creştini, s-a căsătorit cu un grec păgân, Eustorgios, care a fost mai târziu convertit împreună cu fiul lor, Sfântul Pantelimon.
Ştiind că nu va trăi mult, cuvioasa s-a străduit să insufle fiului ei valorile creştine, rugându-se în acelaşi timp ca Duhul Sfânt să-i lumineze mintea şi inima pentru ca el să primească tot ceea ce îl învăţa.
Pe patul de moarte, Sfânta Euvula i-a lăsat Sfântului Pantelimon testament ca acesta să nu se îndepărteze niciodată de Dumnezeu şi să dobândească o inimă plină de milă. Plină de Duhul Sfânt, aceasta a profeţit că o mare prigoană se va abate asupra Bisericii şi că fiul ei va fi un mare mucenic.
Datorită rugăciunilor ei, Sfântul Pantelimon a dobândit un caracter blând, smerit şi ascultător, iar calea i-a fost îndreptată spre Sfântul Ermolae, care l-a botezat.
Sfânta Euvula este cinstită în mod deosebit la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Athos, unde, în 2003, a fost ridicată o biserică în cinstea ei.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 99, Ultimul acces: 2026-09-26 15:08:58

Timp total: 0.04s...

[]:1