Otilia Palade, director executiv Pro Vita Iaşi: „Este esenţial ca sprijinul oferit să fie profesionist, bine structurat şi adaptat realităţilor concrete”

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Otilia Palade, director executiv Pro Vita Iaşi: „Este esenţial ca sprijinul oferit să fie profesionist, bine structurat şi adaptat realităţilor concrete”

[2026-03-20]

de Redacţia

La Pro Vita Iaşi, „solidaritate pentru amândoi” înseamnă lucruri concrete: consiliere, sprijin material, educaţie, reţele locale şi a fi alături de mamă şi copil în momentele dificile.
Într-un interviu oferit rubricii #vinereapentruviaţă, Otilia Palade, director executiv al Departamentului Pro Vita Iaşi din cadrul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iaşilor, prezintă un efort instituţional construit în peste 13 ani – timp în care numeroase femei au primit sprijin, iar mulţi copii s-au bucurat de darul vieţii.
În acest an, calendarul Lunii pentru Viaţă 2026 în Arhiepiscopia Iaşilor include peste 700 de activităţi de educare, informare şi sprijin, organizate în comunităţile locale.
Alexandra Nadane: Tema Lunii pentru Viaţă 2026 este „Solidaritate pentru amândoi”. Din experienţa pe care o aveţi la Pro Vita Iaşi, ce înseamnă concret această solidaritate cu femeia şi cu copilul ei nenăscut?
Otilia Palade: „Solidaritate pentru amândoi” înseamnă o atitudine concretă de sprijin faţă de mama aflată în dificultate şi faţă de copilul pe care îl poartă în pântece. De multe ori, criza de sarcină apare într-un context de vulnerabilitate: lipsă de resurse materiale, presiune din partea partenerului, a familiei sau a societăţii, în general, frică sau sentimentul de abandon.
De aceea, Arhiepiscopia Iaşilor prin Departamentul Pro Vita, desfăşoară din anul 2012 Programul „Praesidio” pentru femeile însărcinate aflate în dificultate, prin care suntem aproape de femeie în mod real şi constant: prin consiliere psihologică, duhovnicească, socială, prin sprijin material, prin încurajare şi prin crearea unui cadru în care ea să simtă că nu trebuie să treacă singură prin această situaţie vulnerabilă. În acelaşi timp, această solidaritate presupune şi recunoaşterea valorii vieţii copilului nenăscut şi dorinţa de a-l proteja şi de a-i oferi şansa de a se naşte.
Dar solidaritatea nu se opreşte doar la momentul deciziei privind sarcina. Ea continuă şi în situaţiile dureroase în care o mamă pierde o sarcină. Departamentul Pro Vita a înfiinţat în anul 2023 un grup de suport dedicat mamelor care au trecut prin această experienţă. Grupul „Dincolo de nori este iubire” este un spaţiu în care mamele pot vorbi despre durerea lor, pot primi sprijin emoţional şi simt că nu sunt singure în procesul de vindecare.
De asemenea, suntem alături şi de femeile care aleg să renunţe la copilul din pântece, prin programul de terapie post-avort. Aşa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur „Biserica este un spital duhovnicesc şi se cade ca aceia care vin aici să primească leacuri potrivite şi să le pună pe rănile lor şi aşa să plece acasă.” Este foarte important să ajutăm femeile care au făcut avort să se ridice şi să intre pe un curs al vieţii care să evite în viitor avortul.
În acest sens, „solidaritate pentru amândoi” înseamnă, de fapt, solidaritate cu fiecare femeie care trece printr-o experienţă legată de maternitate – înainte de naştere, după naştere sau chiar atunci când lucrurile nu au mers aşa cum şi-ar fi dorit. Este o chemare de a fi aproape de oameni în mod real, cu respect, compasiune şi responsabilitate. Pe scurt, solidaritatea pentru amândoi înseamnă să nu o punem pe femeie în situaţia de a alege între binele ei şi viaţa copilului, ci să construim împreună soluţii care să îi ajute pe amândoi.
A.N.: În ultimii ani, Pro Vita Iaşi a dezvoltat programe de sprijin pentru femeile însărcinate aflate în dificultate şi un număr impresionant de activităţi pro-viaţă în comunităţile locale. Cum reuşiţi să construiţi această solidaritate în interiorul comunităţilor?
O.P.: Activitatea Pro Vita a Arhiepiscopiei Iaşilor a luat amploare odată cu înfiinţarea în 2013 a reţelei de preoţi Pro Vita. În fiecare dintre cele 13 protopopiate ale Arhiepiscopiei, avem un preot coordonator al activităţii pro-viaţă, care implementează strategia definită la nivel local, adaptând-o la nevoile şi specificul locului. Periodic ne întâlnim în şedinţe de lucru mai restrânse sau mai ample, dezvoltăm planuri de activităţi şi evaluăm acţiunile desfăşurate.
De exemplu, în octombrie 2024, la iniţiativa Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan a avut loc o întâlnire misionară pe tematică pro vita la care au participat părinţii protopopi, preoţii misionari protopopeşti şi preoţii coordonatori pro vita, în cadrul căreia s-a definit strategia de lucru pro-viaţă a Arhiepiscopiei Iaşilor pentru următorii trei ani (perioada 2025-2027). Toate aceste întâlniri şi şedinte de lucru au rolul de a oferi coerenţă şi consecvenţă activităţii la nivelul întregii Arhiepiscopii.
Pornind de la strategia definită, fiecare protopopiat, la nivel local îşi dezvoltă acţiuni specifice şi propria reţea de lucru din care fac parte parohii, instituţii publice, instituţii de învăţământ, ONG-uri, cadre medicale, presă şi alţi colaboratori. În acest fel am ajuns ca anul acesta în Luna pentru Viaţă să fie desfăşurate peste 700 de activităţi prin cele 13 protpopiate ale Arhiespiscopiei Iaşilor, 98 de parohii, 65 de instituţii de învăţământ şi 27 departamente ale Arhiepiscopiei Iaşilor, asociaţii şi alte entităţi.
A.N.: De multe ori, femeile aflate în criză de sarcină se simte singure şi fără ieşire. Ne puteţi povesti situaţii în care sprijinul primit la timp a schimbat radical parcursul unei mame şi al copilului ei?
O.P.: În mod cert, fiecare şedinţă de consiliere în urma căreia mama ia deciza de a păstra copilul schimbă radical parcusul vieţii copilului din pântece. Însă sunt multe situaţii în care pur şi simplu Dumnezeu face minuni. Şi vă voi relata o astfel de poveste. Prin intermediul preotului paroh dintr-o localitate din judeţul Iaşi, a ajuns la noi solicitarea unei mame în vârstă de 41 de ani, aflată în a opta săptămână de sarcină. Traversa o perioadă dificilă, marcată de tensiuni în relaţia cu soţul. Aflată la a doua căsnicie şi purtând în suflet povara unui avort din tinereţe, femeia se confrunta cu presiunea soţului de a recurge din nou la aceeaşi decizie, motivată de vârsta lor.
În adâncul inimii, ea îşi dorea să păstreze copilul, însă presiunea familiei o făcea să se simtă copleşită. În urma consilierii oferite de colegele mele, mămica a luat hotărârea fermă de a duce sarcina la termen, asumându-şi cu responsabilitate această alegere. Decizia ei a avut însă consecinţe imediate: soţul nu a mai primit-o acasă, iar ea s-a mutat la mama sa, într-un spaţiu modest. Iniţia, nici mama ei nu a fost de acord cu sarcina, însă văzând hotărârea fiicei şi situaţia dificlă în care se afla, i-a oferit în cele din urmă spriijin.
Pe parcursul sarcinii, mămica a beneficiat de sprijin financiar, precum şi de consiliere psihologică şi duhovnicească. A reuşit astfel să ducă sarcina la bun sfârşit şi să îşi întâmpine cu bucurie fetiţa. Deşi se afla în plin proces de divorţ, l-a anunţat pe soţ despre naşterea copilului şi i-a trimis o fotografie. Reacţia acestuia a fost neaşteptată: a venit să îşi cunoască fetiţa, iar întâlnirea a adus o schimbare profundă în atitudinea lui. Şi-a cerut iertare, procesul de divorţ a fost oprit, iar familia s-a reunit.
De-a lungul timpului, relaţia lor a mai cunoscut şi dificultăţi, însă un lucru a rămas constant: ataşamentul profund al tatălui faţă de copil. După cum mărturiseşte mămica, acesta este „topit” după fetiţa lui şi nu îşi mai poate imagina viaţa fără ea. Într-un moment de cumpănă, acest copil a devenit, în mod neaşteptat, lumină pentru întreaga familie.
A.N.: Privind spre viitor, ce ar trebui să se schimbe în societatea românească pentru ca fiecare femeie aflată într-o criză de sarcină să ştie că nu este singură şi că există sprijin real pentru ea şi pentru copilul ei?
O.P.: Din perspectiva Departamentului Pro Vita al Arhiepiscopiei Iaşilor, credem că sunt necesare câteva schimbări esenţiale în societatea românească pentru ca fiecare femeie aflată într-o criză de sarcină să simtă că nu este singură, ci sprijinită real şi concret.
În primul rând, este nevoie ca discursul serios, fundamentat ştiinţific şi onest, să devină mai puternic decât cel ideologizat sau superficial. A vorbi cu responsabilitate înseamnă şi a avea curajul de a afirma adevărul: în pântece există o viaţă care merită protecţie şi grijă.
În al doilea rând, considerăm că trebuie depăşită abordarea exclusiv reactivă şi cultivată una proactivă. Nu este nevoie să reinventăm soluţiile, ci să le valorificăm pe cele deja existente, să le conectăm şi să le punem în mişcare cu mai mult curaj şi responsabilitate. Resursele există, dar ele trebuie activate şi făcute vizibile pentru femeile care au nevoie de ele. Şi nu în ultimul rând, experienţa noastră ne arată că buna intenţie nu este suficientă dacă nu este însoţită de competenţă şi coerenţă.
Există riscul ca „multă voinţă şi puţină pricepere” să genereze intervenţii ineficiente. De aceea, este esenţial ca sprijinul oferit să fie profesionist, bine structurat şi adaptat realităţilor concrete. Pentru că, în cele din urmă, binele, dacă nu este făcut bine, riscă să producă efecte inverse faţă de cele dorite.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 84, Ultimul acces: 2026-09-27 14:47:34

Timp total: 0.04s...

[]:1