© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Se împlinesc 140 de ani de la naşterea poetului George Topîrceanu[2026-03-20]de Mihail PătrăşcanuÎn data de 20 martie 1886, s-a născut poetul George Topîrceanu, care şi-a pus definitiv amprenta în literatură. George Topârceanu a fost un poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. Poetul a fost fiu al cojocarului Gheorghe Topârceanu şi al Paraschivei, ţesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena”, amândoi originari din părţile Sibiului. Educaţia şi debutul în literatură S-a înscris la Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti, apoi s-a transferat la Liceul „Sf. Sava”. După absolvire, devine funcţionar la Casa Bisericii, apoi profesor suplinitor. În paralel, s-a înscris în anul 1906 la Facultatea de Drept din Bucureşti (1906), pe care o părăseşte pentru cea de Litere, fără a termina studiile. George Topîrceanu a debutat în publicistică în 1904, la revista umoristică ‘Belgia Orientului’, ulterior publicând şi în alte reviste literare ale vremii, precum ‘Neamul Românesc’ sau ‘Semănătorul’. În 1909 a publicat în Viaţa românească parodia „Răspunsul micilor funcţionari”, ca o replică la „Caleidoscopul” lui A. Mirea. Garabet Ibrăileanu, l-a chemat la Iaşi în anul 1911, ca subsecretar de redacţie la Viaţa românească. Topârceanu a cunoscut şi a colaborat cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu. Înrolarea în război Între 1912 – 1913, împreună cu M. Sevastos, a publicat revista Teatrul. La Iaşi a încercat să-şi termine studiile de filozofie dar a fost mobilizat în armată şi a participat la cel de Al Doilea Război Balcanic, apoi în Primul Război Mondial, căzând prizonier în primele zile, la bătălia de la Turtucaia din 1916. A rămas în captivitate până în 1918. Întors la Iaşi, a redactat împreună cu Sadoveanu revista Însemnări literare, până la reapariţia Vieţii româneşti în anul 1920, al cărei prim-redactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu s-a reflectat şi în opera „Povestirile vânătoreşti”, în care tovarăşul de puşcă şi de undiţă a fost numit de Sadoveanu „prietenul meu, poetul”. Succes în rândul cititorilor Volumele sale s-au bucurat de succes în rândul cititorilor, în special poezia, pentru care a obţinut în 1926 Premiul Naţional de Poezie. În anul 1934 a început publicarea în Revista fundaţiilor regale a romanului satiric „Minunile Sfîntului Sisoe”. Opera a rămas neterminată şi a fost publicată postum în 1938. În 1936 a fost ales Membru corespondent al Academiei Române. Deşi bolnav, a întemeiat împreună cu Sadoveanu şi Grigore T. Popa revista Însemnări ieşene ca un ultim efort creator. În primăvara anului 1937 George Topîrceanu a fost internat la un sanatoriu în Viena, de unde a trimis ziarului Adevărul literar un pamflet de solidarizare cu Sadoveanu, care fusese greu atacat în presa vremii, şi de protest faţă de huliganismul care lua amploare în presa română. Poetul a trecut la Domnul în data de 7 mai 1937 în casa lui Demostene Botez, la Iaşi. Este înmormântat în cimitirul Eternitatea din oraşul moldovean. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 94, Ultimul acces: 2026-09-26 15:08:49
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
