© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Românce în istorie: Hortensia Papadat-Bengescu, pioniera romanului psihologic românesc[2026-03-05]de Ştefana TotorceaJoi se împlinesc 71 de ani de la mutarea la cele veşnice a Hortensiei Papadat-Bengescu, pioniera romanului psihologic românesc. Născută în 8 decembrie 1876 la Iveşti, judeţul Galaţi, într-o familie care dăduse doi generali, a fost o adolescentă visătoare, pasionată de scris, pian şi pictură. Şi-ar fi dorit să studieze la Paris, dar familia nu a fost de acord. La 20 de ani, viitoarea scriitoare s-a refugiat în mariajul cu magistratul Nicolae Papadat, care avea să-i dispreţuiască talentul, intelectualitatea şi dăruirea. Hortensia a născut cinci copii şi şi-a urmat soţul pretutindeni unde profesia îl chema, dar în timpul liber continua să creeze şi să şlefuiască scrieri. Scriitoarea şi soţul ei. Sursa foto: Hortensia Papadat Bengescu, Teatru, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1965, via Wikipedia A debutat în 1912 în presa românească de limbă franceză, apoi, în timpul Primului Război Mondial, a lucrat ca soră de caritate – fapt dezaprobat de soţ, dar concretizat ulterior într-un roman: Balaurul. Debutul în volum şi activitatea literară Adevăratul debut, volumul de povestiri Ape adânci, a atras atenţia lui Garabet Ibrăileanu şi Tudor Vianu în 1919. În acelaşi an a devenit membră fondatoare a Cenaclului Sburătorul, unde Eugen Lovinescu i-a devenit mentor, încurajând-o să evolueze de la proza lirică spre naraţiunea cu punct de vedere obiectiv. Deşi nu locuia în Bucureşti, scriitoarea făcea tot posibilul să ajungă la întâlnirile cenaclului, unde îşi prezenta şi şlefuia cele mai recente creaţii. Hortensia Papadat Bengescu la una din şedinţele Cenaclului Sburătorul. Sursa foto: Hortensia Papadat Bengescu, Teatru, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1965, via Wikipedia Influenţa acestei comunităţi de creatori a rezultat în cel mai important ciclu de romane ale ei: Fecioarele despletite (1926), Concert din muzică de Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Rădăcini (1938) şi Străina (1948, pierdut). „Romanele ciclului Hallipa […], deşi scrise la intervale mari de timp şi relativ independente unul de altul, alcătuiesc a doua noastră cronică de familie, după aceea a lui Duiliu Zamfirescu, şi trebuie considerate împreună”, explica criticul literar Nicolae Manolescu. Românca a creat în perioada în care Virginia Woolf scria şi ea în Anglia proză de analiză psihologică şi explorare a universului feminin subiectiv, ambele scriitoare folosind tehnici narative avansate, cum ar fi fluxul conştiinţei şi explorarea complexă a timpului în structura narativă. Diferenţa dintre scriitoarea româncă şi cea britanică este că prima a făcut muncă de pionierat în literatura română. Succesul Hortensia Papadat-Bengescu. Sursa foto: Muzeul Naţional al Literaturii Române „Scriitoarea care a contribuit cel mai mult la rafinarea literaturii române, dându-i consistenţă şi cerebralitate, urbanitate şi stil, într-o perioadă când literatura română era încă rurală şi inhibată, cvasiprimitivă, a fost Hortensia Papadat-Bengescu”, subliniază scriitoarea contemporană Simona Popescu. În 1936, Hortensia Papadat-Bengescu a primit Marele Premiu al Societăţii Scriitorilor Români, iar în 1946 i s-a decernat Premiul Naţional pentru Proză. În perioada comunismului a fost grav bolnavă şi incapabilă să mai creeze, trecând la cele veşnice în 5 martie 1955. Opera i-a fost redescoperită după 1965, Hortensia Papadat-Bengescu devenind unul din autorii canonici ai literaturii române. O biografie scrisă de Ana Maria Sandu a apărut recent la Editura Humanitas. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 149, Ultimul acces: 2026-09-28 23:50:33
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
