Miron Cristea, primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, trecea la Domnul în urmă cu 87 de ani[2026-03-06]de Cristian DamianVineri s-au împlinit 87 de ani de la mutarea la Domnul a primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea. S-a remarcat printr-o intensă activitate de organizare şi dezvoltare a vieţii bisericeşti şi culturale. În contextul unor profunde transformări sociale şi politice, a participat la Marea Unire din anul 1918, a contribuit la lucrarea administrativă a Bisericii Ortodoxe Române şi a avut un rol esenţial în ridicarea acesteia la rangul de Patriarhie. Formarea intelectuală Patriarhul Miron Cristea, pe numele de botez Elie (Ilie), s-a născut în iulie 1868, la Topliţa, localitate aflată atunci în Imperiul Austro-Ungar (astăzi, judeţul Harghita). A urmat şcoala la Bistriţa şi liceul la Năsăud, iar ulterior a primit o bursă din partea Mitropoliei Ardealului pentru a studia la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta. În anul 1895 a obţinut titlul de doctor în filologie, cu o teză dedicată vieţii şi operei lui Mihai Eminescu, realizată la numai şase ani după moartea marelui poet. În lucrarea intitulată „Eminescu, viaţa şi opera. Studiu asupra unor creaţii mai noi din literatura română”, apare pentru prima dată sintagma „luceafărul poeziei româneşti”. Susţinător al Marii Unirii Încă din tinereţe, viitorul patriarh s-a remarcat printr-o puternică conştiinţă naţională, avându-l drept model pe Sfântul Ierarh Andrei Şaguna. În anul 1902, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, primind numele Miron, iar un an mai târziu a fost hirotonit ieromonah. În 1908, a fost ridicat la rangul de protosinghel. Între anii 1895-1909, a activat ca secretar eparhial şi consilier al Arhiepiscopiei Sibiului, remarcându-se prin implicarea în proiectul construirii Catedralei Ortodoxe din Sibiu şi prin activitatea dedicată susţinerii vieţii culturale a românilor din Transilvania. În anul 1909, a fost ales Episcop al Caransebeşului. În această calitate a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, conducând delegaţia românilor bănăţeni. În anul 1919, a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar ulterior a devenit Mitropolit Primat al României. Înfiinţarea Patriarhiei Române După consolidarea statului român după Marea Unire, mai multe personalităţi ale vieţii culturale şi politice au susţinut înfiinţarea Patriarhiei Române. Propunerea a fost discutată în şedinţa Sfântului Sinod din 4 februarie 1925. Mitropolitul Primat Miron Cristea a fost ales primul Patriarh al României, fiind întronizat în prima zi din luna noiembrie 1925. Patriarhul Miron a contribuit la reorganizarea administrativă a Bisericii Ortodoxe Române. A sprijinit înfiinţarea unor noi eparhii la Alba Iulia, Bălţi şi Ismail, precum şi reînfiinţarea vechilor centre episcopale de la Tomis, Oradea şi Cluj-Napoca. Primul Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române a întemeiat Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă. În perioada păstoririi sale au fost realizate importante proiecte edilitare, printre care construirea Reşedinţei Patriarhale şi restaurarea Catedralei Patriarhale din Bucureşti, fiind propusă pentru prima dată şi locaţia pentru ridicarea Catedralei Naţionale. Patriarhul Miron Cristea a trecut la Domnul în data de 6 martie 1939 şi a fost înmormântat cu funeralii naţionale în Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 168, Ultimul acces: 2026-09-30 07:11:55
|
Timp total: 0.03s...
[]:1