Privirea tatălui se opreşte nu asupra păcatului, ci asupra suferinţei fiului risipitor, subliniază PS Paisie Sinaitul - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Privirea tatălui se opreşte nu asupra păcatului, ci asupra suferinţei fiului risipitor, subliniază PS Paisie Sinaitul

[2026-02-08]
de Ştefana Totorcea

Tatăl nu-i reproşează nimic fiului risipitor. Nu îl umileşte, nu îi cere explicaţii, a subliniat duminică, la Catedrala Patriarhală, Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop vicar patriarhal.
„Privirea lui se opreşte nu asupra păcatului, ci asupra suferinţei care are nevoie de vindecare. Iubirea lui Dumnezeu este cea care vindecă şi restaurează”, a explicat Preasfinţia Sa.
Ierarhul a arătat unde a greşit fiecare dintre fiii tatălui din parabolă: unul este rebelul care a rupt comuniunea, iar celălalt îi slujea tatălui pentru a-şi merita moştenirea, devenind astfel „imaginea creştinului care trăieşte credinţa ca obligaţie, nu ca bucurie”.
„Însă, iubirea tatălui nu este proporţională cu meritele fiilor, căci ar fi o iubire limitată. Iubirea lui nu se măsoară pe un ied. Nu este niciun calcul la mijloc, este mult mai mult: Tot ceea ce e al meu, este şi al tău! Acest tată nu este drept, este mai mult decât dreptatea: este iubire!”, a spus părintele episcop vicar patriarhal.
„Această Evanghelie nu vorbeşte despre un tată de demult, ci despre Tatăl nostru, care şi astăzi ne aşteaptă, fie că ne-am îndepărtat vizibil, fie că am rămas acasă cu inima rece.”
Parabolă despre umanitatea îndepărtată de Dumnezeu
Parabola este o metaforă a umanităţii îndepărtate de Dumnezeu care reface drumul către Tatăl, fiindcă poartă în suflet dorul de Dumnezeu, a precizat ierarhul.
„Povestea fiului risipitor este povestea tuturor şi de aceea tuturor ne este drag fiul risipitor. Această criză a fiului rebel am trăit-o sau o trăim, în feluri diferite, cu toţii, iar adesea gestul de revoltă este doar începutul conştientizării şi acceptării dragostei părinteşti a lui Dumnezeu”, a observat Preasfinţia Sa.
„Tânărul nu pleacă în lume cu mâinile goale: pretinde şi îşi însuşeşte partea lui de moştenire, ca şi cum, pentru el, tatăl ar fi deja mort”, a mai remarcat ierarhul. „Însă, în realitate, ştim că atitudinile rebele ale fiilor răzvrătiţi ascund uneori nevoia de a fi iubiţi şi de a fi validaţi.”
Iubirea şi libertatea, definitorii pentru relaţia cu tatăl
La rândul său, tatăl din parabolă „nu-şi doreşte o casă locuită de slugi ascultătoare, corecte, dar nefericite, ci îşi doreşte o casă de fii liberi, fericiţi şi iubitori”. De aceea, nu-l opreşte pe fiul care pleacă „în căutarea fericirii”.
Întoarcerea fiului are loc după un moment de răscruce spirituală, în care acesta îşi vine în fire, ceea ce explică păcatul, conform Sfântului Ambrozie al Milanului, ca o ieşire a omului din sine, o înstrăinare de propria sa fire.
„Observăm că tatăl nu încetează să-l iubească pe fiul plecat de acasă, ci continuă să-l aştepte. Când fiul se întoarce din ţara îndepărtată, tatăl îl vede de departe, pentru că îl aştepta”, a spus Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul.
„Şi nu rabdă să îl aştepte, ci aleargă cu bucurie în întâmpinarea fiului pierdut, se grăbeşte să-i alunge durerea prin îmbrăţişare. Pentru el, a pierde un fiu reprezintă o durere nemărginită.”
Dumnezeu ne restaurează integral
„Sfântul Ioan Gură de Aur observă că Tatăl nu aşteaptă ca fiul să-şi termine mărturisirea şi nici nu cercetează mai întâi păcatul, ci îi iese înainte, arătând că Dumnezeu se grăbeşte să întâmpine întoarcerea omului mai repede decât omul îndrăzneşte să se apropie de El”, a continuat ierarhul.
Preasfinţia Sa a făcut trimitere şi la Sfântul Chiril al Alexandriei, care spune că, prin haina cea dintâi, prin inel şi prin ospăţ, tatăl nu îl primeşte pe fiu doar înapoi în casă, ci îi redă pe deplin demnitatea de fiu, pentru că Dumnezeu nu repară omul pe jumătate, ci îl restaurează în întregime.
„Să învăţăm că trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu fără teamă, pentru că nu ne aşteaptă un judecător, ci un Tată, şi să ne apropiem mai des de spovedanie şi de Sfânta Împărtăşanie, spre înnoirea vieţii noastre şi spre mântuirea noastră”, a încheiat Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 202, Ultimul acces: 2026-09-24 15:29:13