Papa Leon: Un Tată căruia îi pasă de numele şi unicitatea noastră

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Leon: Un Tată căruia îi pasă de numele şi unicitatea noastră

[2026-02-08]

foto: Vatican Media
Isus „proclamă un Dumnezeu care nu ne va arunca niciodată, un Tată căruia îi pasă de numele şi unicitatea noastră”, a spus Sfântul Părinte la întâlnirea cu credincioşii pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”. Redăm în continuare alocuţiunea papală.

Dragi fraţi şi surori, o duminică frumoasă!
După ce proclamă Fericirile, Isus se adresează celor care le pun în practică, spunând că datorită lor pământul nu mai este la fel şi lumea nu mai este în întuneric. „Voi sunteţi sarea pământului… Voi sunteţi lumina lumii” (Matei 5,13-14). Într-adevăr, bucuria autentică este cea care dă savoare vieţii şi aduce la lumină ceva ce nu exista înainte. Această bucurie izvorăşte dintr-un mod de viaţă, un mod de a locui pe pământ şi de a trăi împreună, care trebuie dorit şi ales. Este viaţa care străluceşte în Isus, aroma nouă a cuvintelor şi faptelor Sale. După ce îl întâlnesc pe Isus în sărăcia Sa cu spiritul, în blândeţea şi simplitatea inimii Sale, foamea şi setea Sa de dreptate, care deblochează milostivirea şi pacea ca puteri de transformare şi reconciliere, cei care ar dori să se distanţeze de toate acestea par insipizi şi plictisitori.
Profetul Isaia enumeră gesturi concrete care depăşesc nedreptatea: împărţirea pâinii cu cei flămânzi, aducerea în casele noastre a celor săraci şi fără adăpost, îmbrăcarea celor pe care îi vedem goi, fără a-i neglija pe semenii noştri şi pe cei din propriile case (cf. 58,7). Profetul continuă: „Atunci, lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta se va arăta repede” (v. 8). Pe de o parte, există o lumină care nu poate fi ascunsă pentru că este la fel de mare ca soarele care alungă întunericul în fiecare dimineaţă; pe de altă parte, există o rană care ardea cândva şi care acum se vindecă.
Într-adevăr, este dureros să pierzi savoarea şi să renunţi la bucurie; totuşi, este posibil să ai această rană în inimă. Isus pare să îi avertizeze pe cei care îl ascultă să nu renunţe la bucurie. Sarea care şi-a pierdut aroma, spune el, „nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare” (Matei 5,13). Câţi oameni – poate chiar noi înşine – simt că sunt inutili sau distruşi. Este ca şi cum lumina lor ar fi fost ascunsă. Isus, însă, proclamă un Dumnezeu care nu ne va arunca niciodată, un Tată căruia îi pasă de numele şi unicitatea noastră. Fiecare rană, chiar şi cea mai adâncă, va fi vindecată prin primirea cuvântului Fericirilor şi repunerea noastră pe calea Evangheliei.
Mai mult, faptele de deschidere şi de atenţie faţă de ceilalţi vor reaprinde bucuria. În acelaşi timp, însă, prin simplitatea lor, astfel de gesturi ne pun în contradicţie cu lumea. Isus însuşi a fost ispitit în pustiu să urmeze alte căi, să îşi afirme identitatea, să o laude şi să aibă lumea la picioarele Sale. Cu toate acestea, a respins căile care l-ar fi făcut să-şi piardă adevărata savoare, cea pe care o regăsim în fiecare duminică în Pâinea care se frânge, care este o viaţă dăruită şi o iubire tăcută.
Fraţi şi surori, să fim hrăniţi şi luminaţi de comuniunea cu Isus. Fără nici o laudă, vom fi atunci ca o cetate aşezată pe un deal, nu doar vizibilă, ci şi una care invită şi primeşte: cetatea lui Dumnezeu în care toţi, în adâncul sufletului, doresc să trăiască şi să găsească pace. Să ne îndreptăm acum privirea şi rugăciunile către Maria, Poarta Raiului, pentru ca ea să ne ajute să devenim şi să rămânem discipoli ai Fiului ei.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Dragi fraţi şi surori,
Ieri, în Huércal-Overa, Spania, a fost beatificat pr. Salvatore Valera Parra. A fost un preot paroh complet devotat poporului său, umil şi generos în caritatea pastorală. Exemplul său preoţesc de a se concentra pe ceea ce este esenţial îi poate inspira pe preoţii de astăzi să fie credincioşi în a trăi fiecare zi cu simplitate şi asceză. Am aflat cu tristeţe şi îngrijorare de recentele atacuri împotriva diferitelor comunităţi din Nigeria, care au dus la pierderi grele de vieţi omeneşti. Îmi exprim apropierea prin rugăciune faţă de toate victimele violenţei şi terorismului. De asemenea, sper că autorităţile competente vor continua să lucreze cu determinare pentru a asigura siguranţa şi protecţia vieţii fiecărui cetăţean.
Astăzi, la comemorarea Sf. Josephine Bakhita, sărbătorim Ziua Mondială de Rugăciune şi Reflecţie împotriva traficului de persoane. Le mulţumesc credincioşilor şi tuturor celor care se angajează să combată şi să elimine formele actuale de sclavie. Împreună cu ei, spun: pacea începe cu demnitatea! Ofer asigurarea rugăciunilor mele oamenilor din Portugalia, Maroc, Spania – în special Grazalema în Andaluzia – şi sudul Italiei, în special Niscemi în Sicilia, care au fost afectaţi de inundaţii şi alunecări de teren. Încurajez comunităţile să rămână unite şi solidare, cu protecţia maternă a Fecioarei Maria.
Acum, vă urez bun venit tuturor: romani şi pelerini din Italia şi din diferite ţări. Îi salut pe credincioşii din Melilla, Murcia şi Malaga, Spania; pe cei din Belarus, Lituania şi Letonia; pe studenţii din Olivenza, Spania, şi pe cei care se pregătesc pentru miruire în Malta. Îi salut, de asemenea, pe tinerii legaţi de noi din trei oratorii din Dieceza de Brescia. Să continuăm să ne rugăm pentru pace. Istoria ne învaţă că strategiile de putere economică şi militară nu oferă omenirii un viitor. Viitorul se află în respectul şi fraternitatea dintre popoare. Vă doresc tuturor o duminică fericită.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 212, Ultimul acces: 2026-09-24 15:19:05

Timp total: 0.04s...

[]:1