Ziua Vieţii Consacrate 2026 la Oradea

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Ziua Vieţii Consacrate 2026 la Oradea

[2026-02-02]

foto: EGCO.ro / Eugen Ivuţ
Ziua Vieţii Consacrate a fost marcată la Oradea, sâmbătă, 31 ianuarie 2026, printr-o celebrare comună în Catedrala Romano-Catolică „Ridicarea la Cer a Maicii Domnului” şi printr-un timp de dialog şi reflecţie petrecut în Palatul Episcopal Romano-Catolic din oraş. Călugări, călugăriţe, preoţi, studenţi teologi, novici şi misionari din Eparhia Greco-Catolică de Oradea şi Dieceza Romano-Catolică de Oradea au trăit o zi de recunoştinţă, reînnoire spirituală şi mărturie comună a faptului că viaţa consacrată rămâne, şi astăzi, profeţie a prezenţei lui Dumnezeu şi sămânţă de pace în Biserică şi în lume.

În cursul dimineţii, participanţii au luat parte la reflecţii comune şi grupuri de discuţie, meditând la cuvântul pr. Tibor Pantea OFM, rector al bisericii franciscane „Maria Zăpezii” din Cluj-Napoca, despre „Rănile noastre”, ale persoanelor consacrate, în lumina Patimilor Domnului şi a rănilor Sale provocate de păcatele oamenilor. A fost reiterat modelul de răbdare, compasiune şi bucurie al Sfântului Francisc de Assisi, în acest an jubiliar dedicat lui, modelul primului proto-martir, Sfântul Ştefan, precum şi iubirea arzătoare a lui Dumnezeu faţă de noi, care nu încetează niciodată.
În meditaţie s-a subliniat că, în comunităţi, „nu este mereu totul senin”, iar rănile nu sunt pedepse, ci pot deveni locuri ale harului, dacă sunt trăite în credinţă şi încredinţate lui Dumnezeu: „Să trăim rana, durerea, stigmatele; să nu le negăm, ci să le trăim. Să-i încredinţez rănile lui Dumnezeu.” A fost invocată lucrarea harului pentru a evita răspunsul la rău cu rău şi pentru a rămâne statornici în bine, amintindu-se că Isus a trăit rănile în mod conştient, iar Sfântul Francisc a purtat rănile cu răbdare şi iubire, fără a se lăuda cu ele, văzând în ele semne ale iubirii lui Dumnezeu.
În continuare, s-a vorbit despre roadele rănilor: sensibilitate, primire, înţelegere, dar şi despre drumul interior al persoanei rănite, care poate căuta pacea şi chiar se poate „certa cu Dumnezeu”, important fiind să rămână în faţa Lui cu ceea ce doare şi nu se înţelege. Mesajul final al acestei meditaţii a indicat speranţa celui care îl aşteaptă pe Dumnezeu „cu dor”: „Cel care îl aşteaptă pe Dumnezeu cu dor, acela va fi vizitat.”
Sfânta Liturghie solemnă, transmisă în direct de Maria TV România, a fost deschisă de episcopul gazdă, Preasfinţia Sa Böcskei László, Episcop diecezan romano-catolic de Oradea şi preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România, care a amintit dublul caracter al zilei: Prezentarea la Templu şi Ziua Vieţii Consacrate. Ierarhul şi-a exprimat bucuria de a continua tradiţia celebrării comune a acestei zile la Oradea şi a subliniat: „Este o zi în care, într-un mod cu totul special, ne gândim la chemarea călugărilor şi călugăriţelor, dar şi a preoţilor. (…) Cred că, în primul rând, mulţumim astăzi pentru această chemare. (…) A fi alesul lui Dumnezeu înseamnă a merge zi de zi pe urmele lui Cristos (…) pentru ca, prin viaţa noastră şi prin mărturia noastră, Vestea Bună a Evangheliei să ajungă la toată lumea.”
Predica Sfintei Liturghii a fost susţinută de Episcopul greco-catolic de Oradea, Preasfinţitul Virgil Bercea, care a vorbit pe marginea pericopei evanghelice din Lc 2,22-32, specifică sărbătorii. Ierarhul a amintit tema propusă pentru întreaga Biserică, din Lc 10,39: „Maria, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui”, evocând imaginea Mariei din Betania ca „icoană a persoanei consacrate”. În predică a fost subliniat faptul că Întâmpinarea Domnului este, în esenţă, întâlnirea lui Dumnezeu cu omul: Dumnezeu intră în Templu, iar omul Îl aşteaptă şi Îl recunoaşte. „O întâlnire care purifică, o întâlnire care luminează şi o întâlnire care duce la mântuire”, a spus Preasfinţitul Virgil, amintind cuvintele profetului Malachia despre Domnul care vine „să lămurească şi să cureţe”, precum şi întrebarea psalmistului: „Cine se va sui în muntele Domnului?”.
Un mesaj special de salut pentru persoanele consacrate din România, cu ocazia Zilei Mondiale a Vieţii Consacrate – 2 februarie 2026, a fost transmis de Preasfinţitul Ioan Bot, responsabil CER cu viaţa consacrată. Acesta a exprimat comuniune şi recunoştinţă pentru dăruirea celor consacraţi, „din partea Episcopilor catolici din România (CER), dar şi în nume personal”, subliniind importanţa misiunilor împlinite cu credinţă, fidelitate şi jertfă. „Vă preţuim, ne mândrim cu voi şi vă avem în rugăciunea noastră”, a transmis ierarhul, felicitând şi pentru organizarea locală a acestei sărbători în mai multe oraşe.
În partea a doua a întâlnirii, câte un reprezentant din fiecare grup de discuţie a prezentat pe scurt concluziile reflecţiilor. Au fost amintite: dialogul constructiv, împărtăşirea sinceră a unor răni personale, dificultatea acceptării de sine şi a singurătăţii, rănile provocate de aparenta neînţelegere dintre persoane consacrate şi preoţi, lipsa de încredere şi comunicare, judecata faţă de ceilalţi, greutatea de a accepta fragilităţile celorlalţi, lipsa de stăpânire de sine, precum şi slăbiciunile purtate de fiecare. Participanţii au conştientizat că suferinţa, „dacă este asumată şi trăită conştient”, poate ajuta la transformarea omului, devenind mântuitoare în colaborare cu suferinţa Domnului. Au fost trei intervenţii concluzive, care au sintetizat perspective complementare:
„Cristos se cunoaşte prin rănile Sale”; rănile noastre pot deveni „stigmate vindecătoare”, aducând vindecare trupească şi pace sufletească, inclusiv în raportarea la ceilalţi. A fost reluată şi ideea comunităţii monahale ca „spital al sufletului”. Sr. Cornelia Mureşan, Congregaţia „Preasfintei Inimi a lui Isus” Zalău: „Cristos se cunoaşte prin rănile Sale, iar rănile noastre sunt semnele noastre”. Am meditat la stigmatele vindecătoare care aduc vindecare trupească şi pace sufletească, ajutându-ne mult în raportul nostru cu ceilalţi. Am conştientizat că suntem în comunitate asemeni unui „spital al sufletului”.
Pr. Mihai Vătămănelu OFMConv: „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al rănilor, ci un Dumnezeu al iubirii. Suntem chemaţi să ducem «lupta iubirii»; rana nu este un capăt de drum, ci poate deveni o trambulină spre Dumnezeu (…) cu ajutorul lui Dumnezeu suntem ajutaţi să scoatem la lumină binele din ceilalţi”. Sr. Loredana Toma, Congregaţia „Preasfintei Inimi a lui Isus” Zalău: „Frica de misiune, frica de apostolat ne duce cu gândul la Moise care la îndemnul Domnului a vorbit poporului ales (…) Aceste momente de frică ne arată că Dumnezeu dă pacea când tu ştii să asculţi, ştii să te pui în slujba Lui.”
La finalul celebrării, persoanele consacrate au făcut împreună un cerc în jurul altarului, cântând „Laudate omnes gentes”. Lumânările, aşezate în timpul celebrării alături una lângă cealaltă, au fost luate apoi în mâini de fiecare, ca amintire a luminii personale. „Urmează acum să ne întoarcem fiecare la locul nostru de slujire. Să ducem această Lumină, să o păstrăm vie în noi şi să o împărţim cu alţii”, a încheiat episcopul gazdă. Participanţii au reînnoit voturile personale, rostind în încheiere rugăciunea de consacrare: „Doamne, Isuse Cristoase, ne-ai chemat să fim colaboratorii Tăi, să fim un semn al bunătăţii şi milostivirii Tale în această lume. (…) Trimite, Doamne, slujitori în secerişul Tău, pentru că secerişul e mare, dar rugătorii sunt puţini. Nu ne lăsa să fim descurajaţi, ci ajută-ne să trăim momentele dificile ca o posibilitate de sacrificiu şi mărturie. Amin.” (Biroul de presă EGCO, Mihaela Caba-Madarasi)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 169, Ultimul acces: 2026-09-25 16:05:08

Timp total: 0.05s...

[]:1