Un preot consilier în adicţii explică în ce fel poate familia combate dependenţa de ecrane la copii şi adolescenţi

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Un preot consilier în adicţii explică în ce fel poate familia combate dependenţa de ecrane la copii şi adolescenţi

[2026-01-29]

de Ştefana Totorcea

Subiectul dependenţei de ecrane este complicat, fiind vorba despre un comportament social acceptat, cu potenţiale beneficii, iar linia dintre uz şi abuz este greu de trasat, scrie, în publicaţia locală Răsunetul, Părintele Radu Liviu Roşu, consilier în adicţii şi parohul comunităţii din Şieu-Măgheruş, judeţul Bistriţa-Năsăud.
El menţionează studii care arată:
subdezvoltarea limbajului, cunoştinţe generale scăzute, iritabilitate, lipsa concentrării şi interacţiuni scăzute cu familia – la copiii sub trei ani care utilizează ecrane mai multe ore pe zi;
subţierea scoarţei cerebrale (cortexul / „materia cenuşie”) – când copilul este expus 7 ore pe zi la ecrane;
depresie şi anxietate sporite – la adolescenţi;
afectarea somnului.
Comportament încurajat în copilăria timpurie
Preotul subliniază că, în cazul copiilor mici nu se poate vorbi despre o dependenţă în sensul clasic, ci despre un comportament învăţat şi întreţinut de adulţi.
„Deoarece copiii au o fascinaţie vizuală pentru ecran, poate fi tentantă plasarea acestora în faţa unui televizor sau tabletă cât părintele se ocupă de activităţi casnice”, scrie el.
„În plus, mulţi părinţi introduc ecranul în perioada de diversificare, mai ales dacă este vorba despre un copil mai mofturos”.
În aceste cazuri, când i se ia telefonul sau tableta, copilul va deveni iritabil, uneori cu crize de afect (ţipete, plâns, trântit la pământ), ceea ce va determina părintele să pornească înapoi ecranul.
„Aşa se întreţine un cerc vicios, în care copilul învaţă şi că un comportament disruptiv va face părintele să cedeze”, avertizează Părintele Radu Liviu Roşu.
Cum desprinzi un copil de ecran
Preotul îi sfătuieşte pe părinţii care vor să desprindă copiii mai mici de ecrane să evalueze următoarele:
În ce contexte şi momente se află copilul în faţa ecranului?
Ce alte activităţi plăcute şi stimulative există în viaţa de zi cu zi a copilului?
Câtă atenţie i se acordă de către familie?
Pr. Radu Liviu Roşu a urmat un curs de formare pentru consilieri în adicţii organizat de Federaţia Filantropia a Patriarhiei Române. Sursa foto: Răsunetul
Părintele Radu Liviu Roşu recomandată o reducere a utilizării ecranelor şi înlocuirea cu activităţi semnificative pentru copil.
„Creierul se dezvoltă optim în relaţie cu cei din jur!” subliniază preotul. „Chiar dacă reacţia iniţială poate fi dramatică (crize de afect, necooperare), cu răbdare, dragoste şi perseverenţă, schimbările vor fi acceptate de către copil.”
Jocul, citirea poveştilor, activităţile în aer liber, discuţiile cu părinţii şi socializarea cu copiii de aceeaşi vârstă trebuie să înlocuiască ecranele.
Semne că un adolescent e dependent de ecrane
În cazul adolescenţilor, iată cum identifici dependenţa de ecrane:
preocupare pentru utilizarea internetului;
nevoie crescătoare (peste 6 ore/zi);
eforturi lipsite de succes de a reduce timpul alocat internetului;
schimbarea dispoziţiei când se opreşte utilizarea;
afectarea relaţiilor personale şi ratarea oportunităţilor ca urmare a acestui comportament.
Cauzele dependenţei de ecrane la adolescent
Între motivele abuzului de internet ar putea fi încercarea de a scăpa de stări emoţionale negative sau pur şi simplu dificultăţi cu controlul impulsurilor, explică parohul din Şieu-Măgheruş.
„În adolescenţă, deoarece dependenţa de ecran, de Internet pare a fi legată de alte probleme emoţionale (anxietate, depresie în special) şi de uz nociv de substanţe, un consult psihiatric este recomandat de rutină. Deseori, adresarea cauzei comportamentului va duce la modificarea acestuia”, recomandă consilierul în adicţii.
El subliniază că şi familia are nevoie de terapie, pentru a identifica şi schimba anumite modele de funcţionare care favorizează dependenţa.
„Consultul şi consilierea psihiatrică şi psihoterapeutică sunt recomandabile, fiind de folos pentru a identifica un tipar, deseori familial, care a dus la apariţia comportamentului nociv pentru copil”, scrie Părintele Radu Liviu Roşu.
Recomandările Asociaţiei Americane de Pediatrie
Fără ecrane sub vârsta de 1,5 ani.
Maximul o oră pe zi între 2 şi 6 ani: Programe de calitate, potrivite vârstei şi privite împreună cu copilul, pentru a oferi explicaţii.
Peste 6 ani, timpul alocat ecranelor şi digital media trebuie să fie limitat de părinţi şi conţinutul materialelor cunoscut.
Lipsa ecranelor în dormitor, la masă şi înainte de somn.
„Conexiunea părinţilor cu copilul este cea mai educativă experienţă de care acesta poate avea parte”, subliniază preotul.
Carte de vizită
Părintele Radu Roşu Liviu are 47 de ani. A absolvit Teologia la Universitatea „1 Decembrie” din Alba Iulia şi Masterul de la secţia Bioetică, Morală, Etică şi Deontologie la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
A urmat un curs de Consilier în adicţii organizat de Federaţia Filantropia a Patriarhiei Române.
Din 2023 are colaborări cu televiziuni locale, pentru informarea, conştientizarea şi tratarea adicţiilor. Săptămânal, publică articole pe temea adicţiilor în presa locală.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 213, Ultimul acces: 2026-09-26 15:14:39

Timp total: 0.04s...

[]:1