Înaltul Comisar ONU pentru Refugiaţi: Biserica, un partener important în ajutorarea refugiaţilor

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Înaltul Comisar ONU pentru Refugiaţi: Biserica, un partener important în ajutorarea refugiaţilor

[2026-01-27]

foto: Vatican Media
Agenţia Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, UNHCR, a raportat că, la jumătatea anului 2025, 117,3 milioane de oameni din întreaga lume au fost nevoiţi să-şi părăsească locuinţele din cauza conflictelor, violenţei, persecuţiei sau a altor evenimente, iar printre aceştia se aflau aproape 42,5 milioane de refugiaţi. Papa Leon al XIV-lea, la fel ca predecesorii săi, a exprimat în repetate rânduri preocuparea Bisericii pentru migranţi şi refugiaţi şi a îndemnat lumea să nu rămână pasivă în faţa acestei probleme.

Luni, 26 ianuarie 2026, Papa s-a întâlnit la Vatican cu Barham Salih, Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi fost preşedinte al Irakului între 2018 şi 2022. Salih a trăit el însuşi experienţa vieţii de refugiat şi a început acum acest nou rol la Agenţia ONU pentru Refugiaţi, începând cu 1 ianuarie 2026. Într-un interviu acordat Vatican News, Înaltul Comisar al ONU vorbeşte despre întâlnirea sa cu Papa Leon al XIV-lea şi explică diferitele provocări cu care se confruntă UNHCR în activitatea sa de astăzi, întrucât mulţi refugiaţi se luptă să iasă din situaţii de strămutare, iar organizaţiile umanitare sunt la limită în ceea ce priveşte resursele.
– Cum a fost întâlnirea dumneavoastră cu Papa Leon al XIV-lea?
– A fost cu adevărat o mare onoare pentru mine să-l întâlnesc pe Sanctitatea Sa. Am dorit foarte mult să am această audienţă la începutul mandatului meu. Sunt în funcţia de Înalt Comisar pentru Refugiaţi de mai puţin de patru săptămâni, aşa că a fost o ocazie excelentă pentru mine să vorbesc cu Sanctitatea Sa despre situaţia dificilă a refugiaţilor.
Sunt recunoscător pentru sprijinul său neîncetat acordat refugiaţilor din întreaga lume, iar autoritatea sa morală este cu adevărat importantă. Sprijinul său pentru activitatea noastră la UNHCR este absolut esenţial. Subliniem necesitatea parteneriatului nostru cu Biserica şi cu organizaţiile religioase, în încercarea noastră de a ne îndeplini mandatul de a ajuta refugiaţii din întreaga lume. Vocea Papei şi autoritatea sa morală sunt importante. Considerăm că acesta este un parteneriat important şi un atu pe care ne bazăm, în timp ce ne străduim să ne îndeplinim mandatul de a ajuta refugiaţii din întreaga lume.
– Aţi preluat funcţia la 1 ianuarie. Care sunt priorităţile mandatului dvs?
– Îmi asum această responsabilitate într-un moment de provocări imense: niveluri fără precedent de strămutare, într-o perioadă de reducere a spaţiului umanitar şi de resurse limitate disponibile pentru a face faţă amplorii problemei cu care ne confruntăm. Prioritatea mea va fi să mă concentrez pe advocacy pentru a oferi mai multe resurse pentru nevoile populaţiei de refugiaţi din întreaga lume, dar, în acelaşi timp, să ne îndeplinim cu adevărat mandatul. Acest lucru înseamnă protecţie pentru refugiaţi, oferirea de asistenţă de urgenţă pentru salvarea vieţii persoanelor care au nevoie disperată de ajutor, dar şi eforturi susţinute pentru găsirea de soluţii durabile.
Nu este bine să vedem atât de mulţi refugiaţi condamnaţi la o situaţie de strămutare prelungită timp de cinci ani sau mai mult, uneori chiar un deceniu sau două. Aceşti oameni sunt blocaţi în tabere, dependenţi de ajutorul umanitar internaţional. Este inacceptabil. Trebuie să depăşim această situaţie şi să găsim soluţii mai incluzive şi mai durabile. Săptămâna trecută am fost în Ciad şi Kenya, unde am întâlnit refugiaţi care se află în unele dintre aceste comunităţi de aproximativ 25 de ani, din 2003, iar alţii au sosit chiar cu o zi înainte. Acest lucru îmi spune că trebuie să facem mai mult pentru persoanele condamnate la situaţii de strămutare prelungită.
Este ceva ce UNHCR nu poate face singur. Este nevoie de un efort colectiv mai mare, împreună cu alte agenţii ale ONU, dar şi cu ţările gazdă, comunitatea internaţională şi băncile de dezvoltare. În acest fel, putem crea condiţii pentru ca aceste ţări gazdă să găzduiască refugiaţii şi să îi includă în viaţa naţională ca contribuitori, în loc să depindă doar de ajutorul umanitar. Ţări precum Kenya, Etiopia, Uganda şi Ciad adoptă politici mai incluzive şi facilităţi de cazare pentru refugiaţi, permiţându-le accesul la sistemul naţional, serviciile de sănătate, sistemul de învăţământ, piaţa muncii, serviciile juridice şi serviciile financiare. Acest lucru trebuie încurajat prin ajutorul pentru dezvoltare, astfel încât să fie benefic pentru ţările gazdă şi să permită, de asemenea, incluziunea refugiaţilor dincolo de viaţa într-o tabără, deoarece, în cele din urmă, refugiaţii nu sunt doar nişte numere. Sunt oameni cu voinţă proprie. Ei merită demnitate. Ei merită protecţie.
– Cum răspunde UNHCR la situaţiile de urgenţă actuale din întreaga lume, având în vedere reducerile drastice de finanţare suferite în ultimele luni, în principal din cauza reducerii ajutorului din partea Statelor Unite? Ce impact va avea acest lucru în lunile următoare?
– Statele Unite au alocat recent 2 miliarde de dolari pentru fondul comun al Naţiunilor Unite, împreună cu Oficiul Naţiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA). Acest lucru este binevenit şi sperăm să primim mai mult ajutor în acest sens. Dar, fără îndoială, având în vedere amploarea problemei, resursele disponibile sunt foarte limitate. Trebuie să organizăm o campanie de advocacy mult mai activă pentru a atrage mai multe resurse. În cele din urmă, ajutorarea refugiaţilor aflaţi în dificultate este o responsabilitate colectivă internaţională. Dacă ne uităm la cifre, acestea sunt cu adevărat uluitoare, iar nevoile sunt reale, aşa că avem nevoie de mai multe resurse, fără îndoială.
În acelaşi timp, ar trebui să ne adaptăm mai mult. Ar trebui să ne îmbunătăţim agenda de reformă şi să creăm mai multă eficienţă în sistem, astfel încât ajutorul disponibil să ajungă cu adevărat la persoanele cărora le este destinat. Deja suntem angajaţi, împreună cu alte agenţii ale ONU, în unele dintre aceste eforturi de reformă şi eficientizare, pentru a ne asigura că sistemul internaţional de ajutor este mult mai receptiv şi mult mai rentabil.
– Numărul refugiaţilor şi al persoanelor strămutate este în continuă creştere, atingând cifre record de persoane care fug de conflicte, încălcări ale drepturilor omului şi crize climatice. Este o tendinţă în creştere şi nimic nu pare să o poată opri… Care sunt cele mai urgente probleme pentru UNHCR în acest moment şi unde sunt nevoile cele mai urgente?
– Dacă ne uităm la ţările din jurul Sudanului şi la afluxul de refugiaţi din această ţară, există cu siguranţă o nevoie urgentă. Dacă vorbim despre situaţia din Republica Democratică Congo, este o nevoie urgentă. Dacă vorbim despre Venezuela şi dinamica de acolo, este o nevoie urgentă. Sau dacă ne uităm la rohingya, unde multe persoane sunt blocate în tabere şi în această situaţie de două decenii. Nu putem decât să clasificăm şi să categorisim această situaţie ca fiind o nevoie urgentă. Este foarte dificil să spunem unde se află urgenţa. În timp ce ne concentrăm asupra nevoilor zilnice ale oamenilor, asistenţa umanitară este, de asemenea, vitală pentru a găsi soluţii durabile.
Trebuie să depunem eforturi susţinute pentru a găsi soluţii durabile care să permită acestor comunităţi de refugiaţi să fie incluse în viaţa naţională şi să fie autonome. Aceste soluţii trebuie să fie, de asemenea, în concordanţă cu drepturile fundamentale ale omului la protecţie şi demnitate, dar şi utile pentru ţările gazdă în care se află astăzi.
– Ce vă îngrijorează cel mai mult în funcţia dvs. actuală?
– Lipsa resurselor este fundamentală, iar fiecare criză care apare solicită mai multe resurse, iar în lume există multe crize. În acest context, vreau să spun că lumea este chemată să facă mai mult pentru a preveni escaladarea conflictelor şi pentru a le limita şi rezolva. Criza strămutării are o singură soluţie fundamentală, şi anume pacea şi posibilitatea ca oamenii să aibă opţiunea de a se întoarce la casele lor în siguranţă şi demnitate.
– Ce apel aţi dori să adresaţi comunităţii internaţionale?
– Este responsabilitatea noastră legală, a comunităţii internaţionale, să protejăm şi să oferim asistenţă persoanelor care au nevoie de ajutor. De asemenea, trebuie să contribuim la găsirea de soluţii durabile pentru persoanele strămutate. Aceasta este o responsabilitate legală, o obligaţie morală şi o chestiune care ţine de umanitatea noastră colectivă. Este un gest moral şi, totodată, un gest corect.
– Aţi vorbit mai devreme despre importanţa parteneriatelor strânse cu Biserica şi organizaţiile religioase. Cum pot ajuta entităţile religioase UNHCR?
– Organizaţiile religioase şi organizaţiile bisericeşti au fost acolo pentru a ajuta. Pot atesta din experienţa personală munca importantă pe care au depus-o şi parteneriatul important pe care îl au cu Naţiunile Unite. Speranţa mea este că putem colabora mult mai mult cu alte organizaţii religioase şi să lucrăm la această filantropie interconfesională care poate reuni valorile fundamentale ale credinţei noastre în ceea ce priveşte umanitatea şi ajutorarea semenilor noştri care se află în nevoie.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 218, Ultimul acces: 2026-09-26 15:16:03

Timp total: 0.03s...

[]:1