IPS Atanasie: Ziua Unirii Principatelor ne provoacă să ne întrebăm nu doar ce am primit, ci ce lăsăm mai departe

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

IPS Atanasie: Ziua Unirii Principatelor ne provoacă să ne întrebăm nu doar ce am primit, ci ce lăsăm mai departe

[2026-01-24]

de basilica.ro

Ziua Unirii Principatelor este mai mult decât un act politic, ci o lucrare şi mai profundă a unui popor care a înţeles că nu poate merge înainte decât împreună, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Atanasie, Arhiepiscopul Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în mesajul prilejuit de Ziua Unirii Principatelor.
Astfel, afirmă ierarhul, istoria poporului român confirmă Scriptura.
„Unirea a fost, în acest sens, un act de curaj interior: curajul de a recunoaşte că identitatea nu se apără prin izolare, ci prin comuniune, şi că demnitatea unui popor se clădeşte pe capacitatea de a-şi purta istoria împreună”.
„Scriptura ne aminteşte că Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui (Matei 12:25), iar istoria noastră confirmă această înţelepciune. Unirea din 1859 nu s-a născut din forţă, ci dintr-o convingere lăuntrică: aceea că unitatea este condiţia supravieţuirii şi a demnităţii”, a transmis Arhiepiscopul Atanasie.
Reflectând asupra contextului istoric al Micii Uniri, Arhiepiscopul Atanasie subliniază de la început că acest moment fondator nu s-a născut într-un climat favorabil, ci într-o vreme a încercărilor adânci.
„Principatele Române trăiau sub ameninţări externe, sub greutatea dependenţelor politice şi sub povara unei istorii adesea frânte. Tocmai de aceea, Unirea a fost mai mult decât un proiect politic: a fost un răspuns la suferinţă, o formă de a spune că durerile îndurate nu pot rămâne fără sens”, a continuat IPS Atanasie.
Un deziderat pregătit în tăcere
Vorbind despre sensul profund al acestui parcurs istoric, ierarhul arată că poporul român a învăţat să îşi poarte durerea fără deznădejde.
„În faţa acestor încercări, poporul român a învăţat o lecţie adâncă: că suferinţa, atunci când este purtată cu răbdare şi nădejde, poate deveni loc de rodire. Sfânta Scriptură ne aminteşte: Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre (Luca 21:19)”.
„Această răbdare istorică, unită cu speranţă, a făcut posibilă o unire care nu a fost grăbită, ci aşteptată, dorită şi pregătită în tăcere”, a continuat Arhiepiscopul.
Românii au ales să construiască împreună
Poporul român a avut nădejde în viitorul său, chiar şi în momentele de suferinţă. Potrivit Înaltpreasfinţiei Sale, a fost o nădejde matură, nu una marcată de naivitate.
„Unirea de la 1859 a fost, astfel, o transformare a durerii în nădejde. Ea a arătat că un popor nu se defineşte doar prin victoriile sale, ci mai ales prin felul în care ştie să îşi asume rănile şi să le transfigureze într-un drum comun”.
„Dincolo de diferenţe regionale, de interese sau de temeri, românii au ales să creadă că viitorul poate fi altfel, dacă este construit împreună”.
„Această nădejde nu a fost una naivă, ci una matură, crescută în conştiinţa că unitatea nu promite absenţa suferinţei, ci sensul ei. Unirea nu a şters trecutul, dar l-a asumat; nu a anulat rănile, dar le-a aşezat într-o perspectivă mai largă, în care durerea nu mai dezbină, ci uneşte”, a adăugat IPS Atanasie.
Biserica a rămas spaţiul unităţii
În acest parcurs al unităţii, rolul Bisericii este prezentat ca fiind esenţial. Arhiepiscopul Atanasie aminteşte că, de-a lungul istoriei, „Biserica a rămas spaţiul unităţii care nu se frânge”.
„Ea nu a fost doar martor al evenimentelor istorice, ci locul în care sufletul unui popor s-a adunat, s-a vindecat şi a învăţat să meargă mai departe. Credinţa a păstrat vie conştiinţa apartenenţei, a legat generaţii şi a ţinut împreună limba, rugăciunea şi nădejdea”, a subliniat ierarhul.
Pentru românii din diaspora, această realitate se trăieşte zilnic. Arhiepiscopul Atanasie arată că „Biserica rămâne astăzi locul în care Unirea se trăieşte concret”, unde „parohia devine casă”, iar comunitatea „devine familie”.
Aici, „diferenţele de regiune, de experienţă sau de generaţie nu dezbină, ci se adună într-o comuniune vie”.
Darul Unirii trebuie dus mai departe
În final, ierarhul avertizează că unitatea nu este un bun câştigat definitiv. „Mica Unire ne aminteşte că unitatea nu este un fapt împlinit definitiv, ci o responsabilitate”, care trebuie asumată de fiecare generaţie.
Astfel, pentru Arhiepiscopul Atanasie, Unirea Principatelor rămâne „mai mult decât o comemorare”: ea este „o misiune”, o chemare de a transforma diferenţele în bogăţie şi de a păstra vie unitatea primită, pentru ca aceasta să poată fi dăruită mai departe, „oriunde s-ar afla” românii.
Suntem chemaţi să dăm acest dar mai departe, a continuat IPS Atanasie.
„Privind spre viitor, Mica Unire ne provoacă să ne întrebăm nu doar ce am primit, ci ce lăsăm mai departe. Unitatea nu se transmite prin discursuri, ci prin exemplu. Ea se vede în capacitatea de a construi punţi, de a depăşi orgolii şi de a alege binele comun chiar şi atunci când este mai greu”, a mai afirmat Arhiepiscopul Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 231, Ultimul acces: 2026-09-26 15:15:33

Timp total: 0.04s...

[]:1