© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Un nou toiag pastoral pentru Papa Leon[2026-01-09]foto: Vatican MediaPe 6 ianuarie, în solemnitatea Epifaniei şi a închiderii Porţii Sfinte a Bazilicii San Pietro, Papa Leon al XIV-lea s-a folosit de un nou toiag pastoral. După cum a explicat biroul pentru celebrările liturgice al Suveranului Pontif, toiagul „se află în continuitate cu cele folosite de predecesorii săi, unind misiunea proclamării misterului iubirii exprimat de Cristos pe Cruce cu manifestarea Sa glorioasă în Înviere”. „Misterul pascal, centrul gravitaţional al vestirii apostolice, devine astfel un motiv de speranţă pentru umanitate, pentru că moartea nu mai are nici o putere asupra omului, întrucât ceea ce Cristos şi-a asumat a şi răscumpărat”, se arată în notă. Toiagul pastoral al Papei Leon al XIV-lea „nu îl mai prezintă pe Cristos legat de cuiele Patimilor, ci cu trupul Său glorificat în actul înălţării la Tatăl. Ca în apariţiile Domnului Înviat, El îşi arată rănile semenilor Săi ca semne luminoase ale victoriei, care, fără să şteargă suferinţa umană, o transfigurează în zorii vieţii divine”. Biroul pentru celebrările liturgice a mai amintit că toiagul pastoral, ca însemn episcopal, „nu a fost niciodată printre însemnele proprii ale Pontifului Roman”. Începând cu Evul Mediu Superior, Papii au făcut uz de ferula pontificalis, un însemn care le indica autoritatea spirituală şi guvernarea. Deşi forma nu este definită cu precizie, aceasta era probabil un toiag cu o cruce simplă. Papii primeau însemnul după alegerea lor, când intrau în posesia catedrei lor în Bazilica San Giovanni in Laterano. Utilizarea ferula, cu toate acestea, „nu a făcut niciodată parte din liturgia papală, cu excepţia anumitor ocazii, cum ar fi deschiderea Porţii Sfinte, pentru a bate de trei ori pe uşi, sau în timpul consacrării bisericilor, pentru a trasa pe podea alfabetele latin şi grecesc prescrise de rit”. Sfântul Papă Paul al VI-lea a fost cel care, la 8 decembrie 1965, cu ocazia încheierii Conciliului Vatican II, a folosit un „toiag pastoral” de argint pe care era reprezentată figura lui Cristos Răstignit. Sculptorul Lello Scorzelli, căruia i-a fost comandată lucrarea, a căutat astfel să exprime vocaţia apostolului Paul – al cărui nume a ales să îl poarte Papa – şi anume aceea de a fi martor şi vestitor al lui Cristos răstignit (cf. 1Corinteni 2,2). Sfântul Papă Paul al VI-lea, care nu se mai folosea de ferula, a început să folosească din ce în ce mai des această cruce pastorală în cadrul celebrărilor liturgice, aşa cum aveau să facă în mod obişnuit şi succesorii săi ulterior. Un gest memorabil a fost făcut de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, care, la începutul ministerului său petrin, a ridicat crucea pastorală pentru a indica chiar centrul Magisteriului său, proclamat deja în predica sa: „Deschideţi larg uşile către Cristos”. Papa Benedict al XVI-lea a ales, de asemenea, să folosească un toiag pastoral cu o cruce de aur, folosită anterior de Fericitul Papă Pius al IX-lea şi, ulterior, una care i-a fost dăruită şi care purta în centrul crucii simbolul Mielului pascal şi monograma lui Cristos, ca reprezentare a unităţii misterului Crucii şi al Învierii, inima însăşi a kerigmei apostolice. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 293, Ultimul acces: 2026-09-27 08:04:54
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
