Biserica are misiunea de a susţine şi întări familia creştină: Patriarhul Daniel a proclamat Anul omagial-comemorativ 2026[2026-01-01]de Ştefana Totorcea„Biserica are misiunea de a susţine şi de a întări familia creştină, oferind îndrumare pastorală şi sprijin spiritual pentru toate etapele vieţii familiale: pregătirea tinerilor pentru căsătorie, educaţia creştină a copiilor, rezolvarea problemelor interne şi intensificarea legăturilor de iubire dintre membrii familiei”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel joi, la Catedrala Patriarhală. Cuvântul Preafericirii Sale a fost rostit la ceremonia de proclamare a Anului omagial-comemorativ 2026 în Patriarhia Română, desemnat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al pastoraţiei familiei creştine şi Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosiţe, muceniţe, monahii, soţii şi mame). În contextul crizelor multiple cu care se confruntă familiile, „este necesar ca Biserica să intensifice eforturile pastorale pentru sprijinirea familiei creştine, să dezvolte programe de consiliere şi sprijin pentru familiile aflate în dificultate, să ofere educaţie religioasă adecvată pentru copii şi să promoveze valorile familiei creştine mărturisitoare”, a subliniat Patriarhul României. Cuvânt integral: Proclamarea Anului omagial al pastoraţiei familiei creştine şi Anului comemorativ al sfintelor femei din calendar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2026 drept Anul omagial al pastoraţiei familiei creştine şi Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosiţe, muceniţe, monahii, soţii şi mame), recunoscând astfel rolul esenţial pe care familia şi femeia îl au în cultivarea şi promovarea identităţii creştine, precum şi în transmiterea credinţei creştine de la o generaţie la alta. În epoca actuală, când instituţia familiei se confruntă cu provocări multiple, iar rolul femeii în Biserică şi în societate necesită o apreciere mai profundă, este necesar să subliniem că familia este nucleul de bază al comunităţii creştine, iar femeia creştină, soţie şi mamă, este factor principal de credinţă, iubire darnică şi evlavie statornică. Biserica are misiunea de a susţine şi de a întări familia creştină, oferind îndrumare pastorală şi sprijin spiritual pentru toate etapele vieţii familiale: pregătirea tinerilor pentru căsătorie, educaţia creştină a copiilor, rezolvarea problemelor interne şi intensificarea legăturilor de iubire dintre membrii familiei. Familia creştină nu este doar o celulă sau o unitate socială, ci şi o „mică biserică” („şi casa este o mică biserică”[1]), după exprimarea Sfântului Ioan Gură de Aur, iar Fericitul Augustin numeşte familia „biserica de acasă (ecclesia domestica)”[2] în care se trăieşte şi se transmite credinţa ortodoxă în mod viu şi firesc. Sfânta Scriptură descrie legătura lui Dumnezeu cu lumea ca pe o relaţie de intimitate, ca pe o cununie şi o familie (cf. Efeseni 5, 21-33). Biserica este locul în care, prin lucrarea curăţitoare şi sfinţitoare a Sfântului Duh asupra sufletului omului smerit, se trăieşte iubirea frăţească în Dumnezeu-Fiul devenit Om şi iubirea părintească a lui Dumnezeu-Tatăl, pe Care Domnul nostru Iisus Hristos ne-a învăţat să-L chemăm astfel: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri”. Biserica, plină de harul Preasfintei Treimi, este, deci, Familia iubirii de oameni a Preasfintei Treimi, iar familia creştină a fost numită pe drept cuvânt „Biserica de acasă” („Ecclesia domestica”). Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie ne arată valoarea deosebită a femeii credincioase în viaţa şi în misiunea Bisericii de transmitere a credinţei în Dumnezeu. Biserica a promovat demnitatea femeii, mai ales prin faptul că venerează pe Maica Domnului Iisus Hristos, ca ideal al feminităţii şi al vieţii creştine, purtătoare de Dumnezeu şi de sfinţenie, numind-o Preasfânta (Panaghia). Ea este deodată Fecioară şi Mamă, icoană a Bisericii sfinţite de harul Preasfintei Treimi, a umanităţii purtătoare de Hristos şi a iubirii smerite şi milostive sau darnice. Alături de Maica Domnului, sfintele mironosiţe au dovedit o credinţă statornică şi un devotament exemplar faţă de Domnul Iisus Hristos; ele au fost primele persoane umane care au primit vestea cea mare a Învierii lui Hristos şi primele care au transmis ucenicilor Săi adevărul Învierii Lui. De-a lungul istoriei creştine, femeile sfinte au arătat că drumul spre sfinţenie nu depinde de apartenenţa la o anumită categorie socială, ci de conlucrarea persoanei umane cu harul divin. Astfel, sfintele muceniţe care au mărturisit credinţa lor cu preţul vieţii, sfintele monahii care au ales calea pocăinţei, a postului şi a rugăciunii neîncetate, dar şi sfintele soţii şi mame creştine, care au îmbogăţit tradiţia ortodoxă a sfinţeniei prin exemplul unei vieţi creştine trăite în mijlocul familiei, al comunităţii eclesiale şi al societăţii. Familia creştină găseşte modele de viaţă sfântă în numeroase familii sfinte din istoria Bisericii Ortodoxe. De exemplu, în secolul al IV-lea, familia Sfântului Vasile cel Mare ne oferă un exemplu remarcabil privind cultivarea sfinţeniei în familie: părinţii Vasile şi Emilia, bunica Macrina cea Bătrână şi cinci dintre copii – Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Petru al Sevastiei, Sfântul Cuvios Navcratie şi Sfânta Macrina cea Tânără – au fost toţi opt înscrişi ca sfinţi în calendarul Bisericii Ortodoxe. Ei ne arată că educaţia creştină şi trăirea virtuţilor evanghelice în familie pot forma luminători spirituali pentru toate generaţiile. Din acest motiv, icoana sfinţilor din familia Sfântului Vasile cel Mare, pictată de Doamna Cosmina Miu din Bucureşti, este icoana anului omagial 2026 în Patriarhia Română. În astfel de modele concrete de viaţă creştină, familia este mediul în care se învaţă şi se practică virtuţile creştine: rugăciunea fierbinte, iubirea smerită şi milostivă, răbdarea, iertarea şi ajutorarea celor aflaţi în nevoi. În privinţa anului comemorativ 2026, menţionăm cu bucurie faptul că, în anul 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat şaisprezece femei românce cu viaţa sfântă, a căror proclamare generală a canonizării se va realiza la începutul anului 2026, iar proclamările locale ale canonizării acestora vor avea loc în timpul anului 2026, conform zilelor de pomenire din calendarul anului 2026. Împreună cu celelalte sfinte femei românce din calendar, ele formează Soborul Sfintelor Femei Românce, acestea fiind pomenite în Duminica Mironosiţelor. Icoana Soborului Sfintelor Femei Românce a fost pictată de familia Răzvan şi Mihaela Bădescu din Buftea. Aceste noi sfinte femei românce din calendar ne arată că Biserica Ortodoxă Română a fost totdeauna binecuvântată cu femei credincioase şi evlavioase, care au dus lupta cea bună a credinţei şi au săvârşit în sfinţenie călătoria lor pământească (cf. 2 Timotei 4, 7) în multe forme de slujire: mame ai căror copii au devenit sfinţi, muceniţe care au apărat credinţa creştină cu sângele lor, monahii care s-au rugat şi au muncit în mănăstiri, femei mărturisitoare care au îndurat persecuţiile pentru numele lui Hristos şi soţii de voievozi sau domnitori care au sprijinit Biserica şi neamul românesc. Aceste sfinte femei românce sunt pentru noi atât modele de vieţuire creştină, cât şi rugătoare în cer pentru familia creştină. Mai ales astăzi când constatăm că familia se confruntă cu multe probleme, manifestate prin creşterea numărului de divorţuri, slăbirea legăturilor dintre bunici, părinţi şi copii, diminuarea rolului familiei în educaţia religioasă a copiilor şi altele. Tinerii multor familii se luptă cu noi adicţii sau dependenţe ca droguri, alcoolism, jocuri de noroc (devenite o plagă socială mai ales prin promovarea exagerată a jocurilor online), exces de utilizare a internetului (sub toate formele lui de dependenţă) şi altele. De aceea, este necesar ca Biserica să intensifice eforturile pastorale pentru sprijinirea familiei creştine, să dezvolte programe de consiliere şi sprijin pentru familiile aflate în dificultate, să ofere educaţie religioasă adecvată pentru copii şi să promoveze valorile familiei creştine mărturisitoare. Prin centrele de consiliere familială, prin programele de pregătire pentru căsătorie, prin acţiunile de asistenţă socială şi prin activitatea organizaţiilor de femei, Biserica Ortodoxă Română va continua să ofere sprijin concret pentru consolidarea familiilor creştine şi pentru conştientizarea mai intensă a importanţei familiei în viaţa Bisericii şi a societăţii. Prin proclamarea acestui An omagial şi comemorativ (2026), Biserica Ortodoxă Română doreşte să intensifice cultivarea vieţii creştine în familie, iubirea dintre soţ şi soţie, dintre copii şi părinţi şi iubirea de Biserică şi de neam, spre slava Preasfintei Treimi şi binele poporului român. † Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Note [1] „Καὶ ἡ οἰκία γὰρ Ἐκκλησία ἐστὶ μικρά”; Sfântul Ioan Gură de Aur, Ὑπόμνημα εἰς τὴν πρὸς Ἐφεσίους ἐπιστολήν (Comentariu la Epistola către Efeseni), XX, 6, în: PG 62, 143. [2] Fericitul Augustin, Despre sfânta feciorie; Despre binele văduviei, EIBMO, Bucureşti, 2019, p. 155. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 284, Ultimul acces: 2026-06-23 16:28:15
|
Timp total: 0.03s...
[]:1