© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Episcopul Ignatie: Ori de câte ori aducem mulţumire lui Dumnezeu, de fapt trăim Raiul[2025-01-20]de Alexandru Boboc„Ori de câte ori aducem mulţumire lui Dumnezeu, de fapt trăim Raiul. Pentru cei care sunt familiarizaţi cu textele Sfintei Scripturi, Raiul înseamnă comuniune şi vorbire faţă către faţă cu Dumnezeu, întâlnire cu El, vederea feţei Lui; cu alte cuvinte, Raiul înseamnă pentru om plinătatea fiinţei sale”, a subliniat Episcopul Ignatie al Huşilor, în predica rostită duminică la biserica din satul Valea Mare, judeţul Vaslui. Preasfinţia Sa a evidenţiat nobleţea sufletească a oamenilor recunoscători, explicând Evanghelia despre vindecarea celor zece leproşi. „Minunea pe care Hristos a săvârşit-o cu cei zece leproşi este un bun motiv de a reflecta asupra a ce înseamnă să aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce El revarsă asupra noastră”. „Din păcate, raportul celor care sunt ingraţi, nemulţumitori, nerecunoscători, mândri, orgolioşi şi aroganţi, este unul mult mai mare decât cei ce sunt sensibili, recunoscători şi manifestă multă nobleţe sufletească”. A fi recunoscător Episcopul Ignatie a explicat că Mântuitorul Iisus Hristos nu cerşeşte recunoştinţă de la oameni, ci, prin atitudinea Sa, le arată că darul de care se bucură nu a fost meritat, ci primit din multa generozitate a lui Dumnezeu. „În generozitatea Sa, Dumnezeu nici măcar nu are nevoie de mulţumirea sau de recunoştinţa noastră. Vrea doar să ne înveţe pe noi, cei ce beneficiem de binefacerile Sale, să conştientizăm că nu merităm aceste lucruri; de fapt, când noi mulţumim cuiva că ne-a ajutat, că a fost om bun, sensibil, mulţumirea aceea devoalează adevărul că omul recunoaşte că nu a meritat să i se facă acel bine”. „Este greşit să aşteptăm recunoştinţa şi mulţumirea din partea celor cărora noi le facem bine. Faptul de a cerşi recunoştinţa este un păcat la fel de mare cu acela de a fi nerecunoscător. Ambele stări poartă germenele păcatului”, a semnalat Episcopul Huşilor. „Domnul Hristos nu a cerşit recunoştinţa. De unde ne dăm seama de acest lucru? Din faptul că El nu a retras darul vindecării deşi ar fi putut, sau să-i caute pe ceilalţi nouă şi să le dea o lecţie serioasă a ceea ce înseamnă faptul de a fi recunoscător şi de a răspunde la acest gest minunat de vindecare, de iubire şi de recunoştinţă. Doar atât a semnalat: Unde-s ceilalţi nouă?, ei aveau această îndatorire, fiind vindecaţi de lepră, să aducă mulţumire”. Mentalitatea actuală Preasfinţitul Părinte Igantie a atras atenţia asupra mentalităţii omului din societatea actuală, care nu se mai ghidează după Sfintele Evanghelii. „Omul consideră că dacă i s-a făcut un bine, tot el are dreptul să impună ca celălalt să nu cerşească recunoştinţa, fapt care nu înseamnă altceva decât aroganţa în formele ei maximale; să reproşezi cuiva că nu ar trebui să o facă, chiar dacă el săvârşeşte acest păcat al cerşirii recunoştinţei, nu este o atitudine morală, nici plină de nobleţe ci, dimpotrivă, una de mare bădărănie”. „Adică noi beneficiem de un bine, ne bucurăm de acest bine şi poate cel care ne-a făcut acest bine, în slăbiciunea lui, ne reproşează şi nu se comportă adecvat. Noi, în loc să ne asumăm şi să analizăm şi poate să constatăm că da, nu ne-am comportat cum se cuvine, suntem cei care-l punem la punct şi-i ţinem morală scoţând în evidenţă faptul că şi el greşeşte”. Îndemnuri „Noi ar trebui să ne autoevaluăm, aşa cum a făcut samarineanul vindecat – a constatat că s-a vindecat şi că vindecarea în sine a fost un mobil înspre a se întoarce spre Hristos; s-a raportat la Hristos ca faţă de cineva foarte special. Pentru vremea respectivă, ca cineva să cadă în genunchi la picioarele cuiva era un semn că acea persoană este foarte specială, deosebită, ieşită din comun”, a subliniat Preasfinţia Sa. „Caracterul unui om se probează în modul în care el se raportează la binefăcătorul său mai ales în momentele când pot surveni conflicte. Cel ce rămâne statornic, neclintit în iubirea sa faţă de persoana cu care s-ar putea să fie în conflict sau cea care l-a ajutat extraordinar de mult, dă dovadă de un caracter impecabil, de diamant, extraordinar de frumos”. „Este paradoxal şi inexplicabil că cu cât, din proprie iniţiativă, tratăm un om cu mai multă bunăvoinţă, cu cât trece timpul acea persoană crede că aceste lucruri i se cuvin şi devine arogant, mândru şi ne tratează ca şi cum noi suntem obligaţi să-i îndeplinim toate nevoile şi dorinţele pe care vrea să şi le concretizeze. Ciudaţi suntem ca oameni! Dimpotrivă, noi ar trebui să-l respectăm mai mult pe acel binefăcător al nostru”, a conchis ierarhul. Preasfinţia Sa a oficiat slujba de sfinţire pentru altarul exterior al lăcaşului de cult, care a primit hramul Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 321, Ultimul acces: 2026-09-20 17:46:10
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
