„Cred intr-unul Dumnezeu”: Rugaciunea pe care crestinii o rostesc neincetat de 1.700 de ani

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,43s...

Ştiri şi Evenimente

„Cred într-unul Dumnezeu”: Rugăciunea pe care creştinii o rostesc neîncetat de 1.700 de ani

[2025-01-21]

de Andrei Ursulean

„Cred într-unul Dumnezeu”. Aşa începe Crezul sau Simbolul de Credinţă, un text doctrinar care a fost introdus în urmă cu 1700 de ani în rugăciunile particulare sau comunitare ca mărturisire a fidelităţii faţă de Adevărul revelat. Crezul nu este o relicvă istorică, ci reprezintă în esenţă fundamentul doctrinei creştine despre Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Duhul Sfânt.
Formularea Simbolului de Credinţă
Încă din vremea Sfinţilor Apostoli au existat mărturisiri de credinţă care erau repetate în momentele de rugăciune. Practica a fost consolidată prin eforturile Sfinţilor Părinţi de la Niceea şi Constantinopol de a formula Simbolul de Credinţă şi de a stabili învăţătura despre Sfânta Treime.
Icoana Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). Foto credit: arhivă Basilica.ro
Formularea Crezului a reprezentat un moment deosebit de important pentru lumea creştină, rezultat al Primului Sinod Ecumenic, convocat în anul 325 de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare.
Acesta a reunit la Niceea episcopi din întreaga lume creştină pentru a rezolva dezbateri teologice care ameninţau unitatea Bisericii.
Printre Sfinţii Părinţi care au contribuit la combaterea ereziei ariene, un aport semnificativ l-a avut Sfântul Atanasie cel Mare, care a argumentat dumnezeirea Fiului, contrar opiniei lui Arie.
Icoana Sfinţilor Părinţi de la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381). Foto credit: arhivă Basilica.ro
Ulterior, la Sinodul al II-lea Ecumenic, desfăşurat la Constantinopol în 381, Crezul a fost modificat şi completat pentru a include şi o declaraţie clară despre credinţa în Sfântul Duh, a treia Persoană a Sfintei Treimi.
Un alt Sfânt Părinte care a contribuit definitoriu la formularea şi completarea învăţăturii de credinţă a fost Sfântul Chiril al Alexandriei, care în timpul celui de-al II-lea Sinod Ecumenic, a susţinut dumnezeirea Sfântului Duh.
Această versiune, cunoscută astăzi sub numele de Crezul niceeano-constantinopolitan, reprezintă fundamentul doctrinar al tuturor Bisericilor creştine istorice.
Rolul Simbolului de Credinţă
Importanţa Simbolului de Credinţă nu stă în profunzimea intelectuală sau filosofică a învăţăturilor despre Sfânta Treime, ci în mărturisirea adevăratei identităţi a lui Dumnezeu, întreit în Persoane.
Din acest motiv, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel explică faptul că viaţa veşnică nu este rezultatul unei alegeri pur intelectuale sau filosofice, ci al unei relaţii existenţiale şi vii cu Dumnezeu, Cel care este Izvorul vieţii şi al vieţii veşnice.
Mărturisirea de Credinţă nu este o limitare la acceptarea raţională a unor idei, ci implică o legătură profundă, personală şi transformatoare cu Dumnezeul cel adevărat.
„Dacă nu mărturisim adevărata identitate a lui Dumnezeu cel veşnic viu nu putem dobândi viaţa veşnică fiindcă aceasta este tocmai relaţia vie cu Dumnezeu, Izvorul vieţii veşnice. Nu e vorba de o opţiune filosofică, ci de o relaţie existenţială, vie cu Dumnezeul cel adevărat”, afirmă Patriarhul Daniel.
Crezul este rostit în mod solemn în timpul Sfintei Liturghii, atât ca mărturisire de credinţă, cât şi ca act de participare la viaţa liturgică a Bisericii.
În concluzie, Crezul este o rugăciune, un act de comuniune, un legământ cu Dumnezeu şi cu comunitatea credincioşilor, o afirmare a unei identităţi spirituale care transcende timpul şi spaţiul.
Niceea 1700
Anul acesta, în întreaga lume creştină sunt organizate evenimente jubiliare cu ocazia împlinirii a 1.700 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.
Şi la Bucureşti va avea loc un Simpozion internaţional dedicat împlinirii a 1.700 de ani de la Sindoul I Ecumenic de la Niceea, care se va desfăşura în perioada 13-17 mai la Facultatea de Teologie ortodoxă „Justinian Patriarhul”.
Crezul sau Simbolul de credinţă
Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci.
Într-una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor şi viata veacului ce va să fie. Amin.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 202, Ultimul acces: 2026-04-27 09:21:43

Timp total: 0,49s...

[]:1