© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
A fost proclamat Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române: „O făclie nestinsă a credinţei şi a unităţii naţionale”[2025-01-01]de Alexandru Boboc„Patriarhia Română a fost, de-a lungul celor 100 de ani de existenţă, o făclie nestinsă a credinţei şi a unităţii naţionale, iar duhovnicii şi mărturistorii ortodocşi români din secolul al 20-lea au fost adevăraţi apărători ai credinţei ortodoxe în faţa încercărilor şi a prigoanelor”, a spus Patriarhul Daniel miercuri, la Catedrala Patriarhală. „Împlinirea unui secol de la înfiinţarea Patriarhiei Române este o ocazie de a ne adânci în cunoaşterea istoriei Bisericii noastre, care a fost strâns legată de destinul poporului român şi de aspiraţiile lui de unitate şi libertate. În acelaşi timp, este un moment de comemorare a celor care, prin jertfa lor, au apărat şi mărturisit credinţa ortodoxă, chiar şi în cele mai grele timpuri”, a subliniat Preafericirea Sa. Anul 2025 a fost proclamat drept An omagial al centenarului Patriarhiei Române şi An comemorativ al duhovnicilor şi mărturistorilor ortodocşi români din secolul al 20-lea. Evenimentul solemn a avut loc după slujba de Te Deum săvârşită de Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul cu ocazia anului nou civil. Actul sinodal care prevede proclamarea anului comemorativ şi omagial a fost citit de Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul, Secretarul Sfântului Sinod. Ulterior, a fost prezentată credincioşilor icoana care ilustrează tematica anului omagial şi comemorativ, iar psalţii de la strană au cântat imnul reprezentativ al anului proclamat. Icoana Anului omagial şi comemorativ 2025 Chemare la recunoştinţă În cuvântarea Sa, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat repere istorice despre Patriarhia Română şi a evidenţiat importanţa mărturisitorilor din perioada comunistă pentru păstrarea credinţei şi a demnităţii creştine. „Această aniversare nu este doar o celebrare a trecutului, ci şi o chemare la recunoştinţă faţă de înaintaşii noştri şi reflexie asupra rolului Bisericii noastre în viaţa poporului român”. „În 4 februarie 1925, la propunerea mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei (1909-1934), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înfiinţarea Patriarhiei, propunere votată în unanimitate. În aceeaşi şedinţă, episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului-Noului Severin (1921-1938) a dat citire Actului de Înfiinţare a Patriarhatului românesc şi hotărârea a fost comunicată guvernului spre legiferare”. „După adoptarea proiectului de lege de către corpurile legislative (12 şi 17 febr. 1925), legea a fost promulgată de către regele Ferdinand I la 23 februarie 1925, fiind publicată în Monitorul Oficial din 25 februarie 1925”. „Patriarhia Ecumenică, reprezentată de patriarhul Vasile al III-lea (1925-1929), a considerat „binevenită şi îndreptăţită […] ridicarea Bisericii surori din România la vrednicia patriarhală” şi a transmis tomosul pentru recunoaşterea Patriarhiei la 30 iulie 1925”, a precizat Părintele Patriarh. „Învestirea şi întronizarea primului patriarh, Miron Cristea, la 1 noiembrie 1925, a consfinţit înfiinţarea Patriarhiei Române”. „Patriarhia Română nu a fost doar o instituţie administrativă, ci şi un simbol al unităţii naţionale, spirituale şi culturale. Prin eforturile sale, Biserica Ortodoxă Română a sprijinit Ortodoxia balcanică şi orientală, contribuind la salvarea multor aşezăminte bisericeşti şi la păstrarea credinţei ortodoxe în vremuri dificile.”. Duhovnici mărturisitori din secolul al 20-lea Preafericirea Sa a vorbit despre proclamarea oficială a canonizării unor sfinţi duhovnici şi mărturisitori ortodocşi români din timpul regimului comunist. „Aceşti sfinţi au fost canonizaţi pentru modul lor de a-şi păstra credinţa şi demnitatea creştină în faţa opresiunii. Biserica îi cinsteşte pentru că au rezistat cu demnitate persecuţiilor şi au mărturisit adevărul lui Hristos, chiar şi în condiţii de tortură şi moarte, oferind astfel exemplu viu de trăire creştină autentică”. „Canonizarea lor este un act de recunoaştere a sfinţirii vieţii şi jertfei lor, care transcende orice context politic, subliniind faptul că adevărata mărturisire creştină nu susţine ideologii lumeşti trecătoare, ci valorile eterne ale credinţei şi iubirii de Dumnezeu”. „Chiar dacă unii dintre noii sfinţi mărturisitori ai Bisericii Ortodoxe Române au avut, la un moment dat, anumite simpatii politice sau au fost influenţaţi de contextul istoric şi social în care au trăit, canonizarea lor nu este legată de aceste aspecte, deoarece, prin pocăinţă profundă şi sfinţirea propriei vieţi, aceşti mărturisitori s-au dezis de acele simpatii şi au lucrat necontenit pentru creşterea spirituală a semenilor lor şi pentru binele Bisericii”, a subliniat Patriarhul României. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 679, Ultimul acces: 2026-06-23 14:36:35
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
