Papa Francisc: Maria să ne înveţe ce să facem în noul an

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Maria să ne înveţe ce să facem în noul an

[2023-01-01]

Rugăciunea Angelus
Să o lăsăm pe Maria, Maica lui Dumnezeu, să fie călăuza noastră în noul an, ne-a îndemnat Papa Francisc duminică, în prima zi a anului 2023. În discursul său de dinaintea rugăciunii Angelus, ţinut în faţa unui număr estimativ de 40.000 de persoane în Piaţa San Pietro în 1 ianuarie, Papa a spus: „În timp ce încă o contemplăm pe Maria în peştera unde s-a născut Isus, putem să ne întrebăm: cu ce limbaj ne vorbeşte Preasfânta Fecioară? Cum vorbeşte Maria? Ce putem învăţa de la ea pentru acest an care se deschide? Putem spune: „Preasfântă Fecioară Marie, învaţă-ne ce trebuie să facem în acest an”. Discursul Papei a avut loc în Solemnitatea Sfintei Maria, Născătoare de Dumnezeu. La începutul discursului său, Pontiful l-a amintit pe predecesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, care a murit în 31 decembrie, la vârsta de 95 de ani. Vă redăm mesajul Papei Francisc, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro.

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi An Nou fericit!
Începutul unui an nou este încredinţat Mariei Preasfinte, pe care astăzi o celebrăm ca Născătoare de Dumnezeu. În aceste ore să invocăm mijlocirea sa îndeosebi pentru Papa emerit Benedict al XVI-lea, care ieri dimineaţă a părăsit această lume. Ne unim toţi împreună, cu o singură inimă şi un singur suflet, aducând mulţumire lui Dumnezeu pentru darul acestui slujitor fidel al Evangheliei şi al Bisericii. Am văzut puţin mai înainte la televizor, la emisiunea „A Sua immagine”, toată activitatea şi viaţa Papei Benedict. În timp ce încă o contemplăm pe Maria în peştera unde s-a născut Isus, putem să ne întrebăm: cu ce limbaj ne vorbeşte Preasfânta Fecioară? Cum vorbeşte Maria? Ce putem învăţa de la ea pentru acest an care se deschide? Putem spune: „Preasfântă Fecioară Marie, învaţă-ne ce trebuie să facem în acest an”.
În realitate, dacă observăm scena pe care ne-o prezintă liturgia de astăzi, vedem că Maria nu vorbeşte. Ea primeşte cu uimire misterul pe care îl trăieşte, păstrează totul în inima sa şi, mai ales, se preocupă de Prunc, care – spune Evanghelia – era „culcat în iesle” (Luca 2,16). Acest verb „a culca” înseamnă a depune cu grijă şi ne spune că limbajul propriu Mariei este cel al maternităţii: a se îngriji cu duioşie de Prunc. Aceasta este măreţia Mariei: în timp ce îngerii fac sărbătoare, păstorii merg şi toţi îl laudă pe Dumnezeu cu glas tare pentru evenimentul care s-a petrecut, Maria nu vorbeşte, nu îi întreţine pe oaspeţi explicând ceea ce i s-a întâmplat, nu fură scena – nouă ne place mult să furăm scena! – dimpotrivă, îl pune în centru pe Prunc, îngrijindu-se de El cu iubire. O poetă a scris că Maria „ştia să fie şi în mod solemn mută, […] pentru că nu dorea să îl piardă din vedere pe Dumnezeul său” (A. Merini, „Corpo d’amore. Un incontro con Gesu”, Milano 2001, 114).
Acesta este limbajul tipic al maternităţii: duioşia îngrijirii. De fapt, după ce au purtat în sân timp de nouă luni darul unei minuni misterioase, mamele continuă să pună în centrul tuturor atenţiilor pe copiii lor: îi hrănesc, îi strâng în braţe, îi aşază cu tandreţe în leagăn. Îngrijirea: acesta este şi limbajul Născătoarei de Dumnezeu; un limbaj de mamă: îngrijirea. Fraţilor şi surorilor, ca toate mamele, Maria poartă în sânul său viaţa şi, astfel, ne vorbeşte despre viitorul nostru. Dar în acelaşi timp ne aminteşte că, dacă dorim cu adevărat ca noul an să fie bun, dacă dorim să reconstruim speranţa, trebuie să abandonăm limbajele, gesturile şi alegerile inspirate din egoism şi să învăţăm limbajul iubirii, care este îngrijirea. Îngrijirea este un limbaj nou, care merge împotriva limbajelor egoismului. Aceasta este angajarea: să îngrijim viaţa noastră – fiecare trebuie să îngrijească propria viaţă; îngrijirea timpului nostru, a sufletului nostru; îngrijirea creaţiei şi a mediului în care trăim; şi, mai mult, îngrijirea aproapelui nostru, a celor pe care Domnul ni i-a pus alături, precum şi a fraţilor şi a surorilor care sunt în nevoie şi cer atenţia noastră şi compasiunea noastră. Privind-o pe Preasfânta Fecioară Maria cu Pruncul, în timp ce se îngrijeşte de Prunc, noi învăţăm să ne îngrijim de ceilalţi, precum şi de noi înşine, îngrijind sănătatea interioară, viaţa spirituală, caritatea.
Celebrând astăzi Ziua Mondială a Păcii, să reluăm conştiinţa responsabilităţii care ne este încredinţată pentru a construi viitorul: în faţa crizelor personale şi sociale pe care le trăim, în faţa tragediei războiului, „suntem chemaţi să facem faţă provocărilor din lumea noastră cu responsabilitate şi compasiune” (Mesaj pentru a LVI-a Zi Mondială a Păcii, 5). Şi putem să facem aceasta dacă ne îngrijim unii de alţii şi dacă, toţi împreună, ne îngrijim de casa noastră comună. Să o implorăm pe Maria Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, pentru ca în această epocă poluată de neîncredere şi de indiferenţă, să ne facă apţi de compasiune şi de îngrijire – capabili să avem compasiune şi să ne îngrijim -, capabili „să ne înduioşăm şi să ne oprim în faţa celuilalt, de fiecare dată când este necesar” (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 169).
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori!
Vouă tuturor prezenţi aici şi celor care urmăresc prin media adresez cele mai bune urări pentru Anul Nou. Vie recunoştinţă exprim preşedintelui Republicii Italiene, Sergio Mattarella, invocând prosperitate pentru poporul italian; cu aceleaşi urări şi pentru preşedintele guvernului. În această zi, pe care Sfântul Paul al VI-lea a dorit să o dedice rugăciunii şi reflecţiei pentru pacea în lume, să simţim şi mai puternic, intolerabil, contrastul războiului, care în Ucraina şi în alte regiuni seamănă moarte şi distrugere. Totuşi să nu pierdem speranţa, pentru că avem credinţă în Dumnezeu, care în Isus Cristos ne-a deschis calea păcii. Experienţa pandemiei ne învaţă că nimeni nu se poate salva singur, dar că împreună putem parcurge căi de pace şi de dezvoltare.
În lumea întreagă, în toate popoarele se înalţă strigătul: nu războiului! Nu rearmării! Resursele să meargă la dezvoltare: sănătate, alimentaţie, educaţie, muncă. Printre nenumăratele iniţiative promovate de comunităţile creştine, amintesc Marşul naţional desfăşurat ieri la Altamura, după cele patru caravane care au dus solidaritate în Ucraina. Salut şi mulţumesc numeroşilor prieteni din Comunitatea Sant’Egidio, veniţi şi în acest an să mărturisească angajarea lor pentru „pacea în toate ţinuturile”, aici şi în multe oraşe din lume. Mulţumesc, iubiţi fraţi şi surori din Sant’Egidio!
Salut cele două fanfare muzicale care provin din Virginia şi din Alabama, în Statele Unite ale Americii – după aceea dorim să îi auzim! Salut tinerii din mişcarea Regnum Christi – mulţumesc! Se fac auziţi! – din diferite ţări din America şi din Europa; precum şi tinerii şi familiile din Comunitatea Cenacol, cu o binecuvântare către Maica Elvira şi către toate comunităţile. Urez tuturor duminică frumoasă şi An Nou fericit. Nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1319, Ultimul acces: 2026-06-23 02:10:26

Timp total: 0.03s...

[]:1