© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Părintele Catehismului Bisericii Catolice[2023-01-01]Printre marile moşteniri ale Papei Benedict al XVI-lea este fără îndoială Catehismul Bisericii Catolice. În această privinţă sunt recunoscător să pot prezenta câteva amintiri şi foarte personale despre el. Este cunoscut faptul că la Conciliul Vatican II, spre deosebire de Conciliul din Trento, nu a decis să se publice un catehism propriu al Conciliului. Într-un anumit sens, documentele conciliare erau considerate ele însele marele catehism al Bisericii. La 20 de ani după Conciliu, mulţi vedeau acest lucru în manieră diferită.Sinodul Episcopilor din 1985, printre propositiones a prezentat una care cerea cu insistenţă Papei să dispună realizarea unui catehism al Conciliului Vatican II. Se vorbea despre un compendiu. Cuvântul catehism era evitat. Nu era bine formulat. Dezorientarea din perioada post-conciliară, perceptibilă pe larg, a determinat cererile Părinţilor sinodali. Un rol important în această privinţă l-a desfăşurat o conferinţă ţinută de Cardinalul Ratzinger în 1983 la Lyon şi la Paris despre „Criza catehezei”. Acea conferinţă a avut un ecou la nivel mondial. Cardinalul Ratzinger nu a tratat numai criza vestirii credinţei, ci a prezentat şi un program al modului în care cateheza Bisericii putea să se reînnoiască. În această privinţă, a făcut referinţă la Catechismus Romanus din 1566 şi la preocuparea sa de a explica credinţa Bisericii fără polemici în frumuseţea sa. De fapt, este surprinzător că într-un timp plin de controverse teologice, Biserica a propus o explicaţie a credinţei sale care renunţă total la polemică şi se încredinţează complet forţei de iradiere a reprezentării pozitive a credinţei. Conferinţa lui Ratzinger la Lyon şi Paris a fost desigur un impuls puternic care i-a încurajat pe Părinţii sinodali să ceară Pape Ioan Paul al II-lea să contemple ceva asemănător pentru timpul nostru. În 1986, Papa Wojtyła a început să dea formă concretă cererii Sinodului. Nu trebuie să ne uimească faptul că a încredinţat Cardinalului Ratzinger misiunea de a conduce proiectul. Nu este necesar ca eu să reparcurg etapele acelui drum care a durat şase ani. A fost creată o comisie compusă din doisprezece Cardinali şi Episcopi, condusă de Cardinalul Ratzinger. A fost instituit un comitete redacţional de şapte Episcopi diecezani, al cărui secretar am fost eu, în acea vreme profesor la Freiburg. Mi se pare important de subliniat mai ales contribuţia Cardinalului Ratzinger la acea lucrare. Conducerea sa, spiritul său, inspiraţia sa au fost decisive. Primul lucru, precum şi cel mai important, este că a crezut cu adevărat în acest proiect. Încă din prima zi au fost polemici aspre cu privire la sensul pe care îl putea avea şi cu privire la posibilitatea de a realiza un compendiu al credinţei valabil pentru toată lumea. Pluralizarea culturilor, a modurilor credinţei păreau să contrasteze clar cu ideea aceea. El a crezut cu curaj şi încredere în acea posibilitate. Unitatea credinţei face posibilă şi o exprimare comună a acestei unităţi. Cu această premisă care l-a condus, a început lucrarea. A fost o a doua contribuţie cu care a însoţit lucrarea: convingerea că cei patru pilaştri clasici ai catehezei sunt şi astăzi importanţi. A indicat şi ordinea: Crezul este baza încă de la începuturile Bisericii; Sacramentele sunt uşile prin care harul intră în viaţa noastră; cele Zece Porunci sunt indicatoarele sigure ale unei vieţi reuşite; Tatăl Nostru este măsura şi forma originală a întregii noastre rugăciuni. Şi iată astfel structura cărţii despre credinţă. A treia indicaţie a fost decisivă pentru stilul operei. Ea nu trebuia să repete şi să continue dezbateri teologice. Trebuia să ilustreze în mod simplu şi clar numai doctrina credinţei. Catehismul nu trebuia să ia poziţie între şcolile teologice, ci să ofere tot ceea ce precedă teologia şi ceea ce este la baza întregii teologii: depositum fidei. Pentru Cardinalul Ratzinger era deosebit de important a vedea doctrina credinţei ca ansamblu organic, a ţine cont de nexus mysteriorum, de legătura intimă între toate învăţăturile credinţei, de simfonia lor. Catehismul nu trebuia să fie o structură doctrinală aridă şi abstractă, ci să facă să se perceapă un pic din frumuseţea credinţei. Sub conducerea sa, încurajarea sa constantă şi paternitatea sa spirituală, lucrarea a crescut ajungând să fie ceea ce a devenit în sfârşit după promulgarea din partea Papei Ioan Paul al II-lea: o măsură şi o orientare sigură pentru credinţă în timpul nostru. Catehismul rămâne o mare mărturie a forţei determinante a teologului Joseph Ratzinger / Papa Benedict. (material semnat de Cardinalul Christoph Schönborn în L’Osservatore Romano, 31 decembrie 2022, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1188, Ultimul acces: 2026-06-23 01:28:15
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
