Celebrare arhierească la Mănăstirea „Sf. Macrina” - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Celebrare arhierească la Mănăstirea „Sf. Macrina”

[2023-01-02]
Anul Nou calendaristic, 2023, a început cu o zi însorită, timp prielnic meditaţiei, retrospectivei şi privirii încrezătoare spre viitor; timp al urărilor şi comuniunii, al vieţii reînnoită în bine. Această zi – sărbătoare a Tăierii împrejur a Domnului – este aşezată, în calendarul liturgic, şi sub semnul puternic al unui „Stâlp al Bisericii prealuminos”, Sfântul Vasile cel Mare. Preasfinţia Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a celebrat Sfânta Liturghie a sărbătorii de duminică, 1 ianuarie, la Mănăstirea „Sfânta Macrina”, în mijlocul comunităţii clujene a Surorilor Ordinului Sfântului Vasile cel Mare. A fost o celebrare aflată încă în lumina Naşterii Domnului. Au concelebrat pr. Mircea Marţian, protopop de Cluj I, pr. Ioan Pop, capelanul mănăstirii şi pr. Marius Furtună, rector al Seminarului Teologic eparhial, care a fost, vreme de mai mulţi ani, capelan al acestei mănăstiri. Au ajutat la celebrare teologi şi studenţi seminarişti.

Reamintind motivele de bucurie ale noului început de an, în cuvântul de învăţătură Preasfinţia Sa Claudiu a invitat credincioşii să treacă de la partea liturgică, şi de la calendar, la viaţa lor, la familia lor, la Biserică, „pentru a înţelege că de fapt fiecare clipă din viaţa noastră este o sărbătoare, fiindcă este momentul în care Dumnezeu ne vizitează, ne vorbeşte şi încearcă să ne facă pe fiecare dintre noi să înţelegem că existenţa noastră este un dar pe acest pământ şi că fiecare dintre noi suntem chemaţi la un plan şi că Dumnezeu are nevoie de fiecare dintre noi.” A arătat cum, una dintre lecturile sărbătorii, Evanghelia de la Marcu (Mc 1,1-8) – „«Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu», ne spune că, de fapt, Evanghelia începe cu adevărat doar dacă începe în viaţa noastră”. A continuat: „Şi cum începe Evanghelia în viaţa noastră? Privind la Maica Sfântă. Ne aducem aminte de momentul în care, în Nazaret, Arhanghelul Gabriel îi apare Maicii Sfinte, îi vorbeşte despre planul lui Dumnezeu pentru ea, îi vesteşte cuvântul lui Dumnezeu pentru ea şi pentru omenire, şi Maica Sfântă răspunde: «Fie mie după cuvântul tău!» Şi Cuvântul se întrupează în ea. Exact aşa trebuie să facem şi noi dacă vrem ca Evanghelia să înceapă cu adevărat.”
Şi, privind la Sfintele Evanghelii, care consemnează evenimente importante, extraordinare, din viaţa Sfintei Familii, Ierarhul a observat: „după aceste momente urmează o mare perioadă de linişte”. „Până la 30 de ani, în afară de momentul ascultat în Evanghelia de astăzi, în care Isus merge cu părinţii Săi la Templu şi, aparent se pierde de ei, după aceea este regăsit, şi pornesc înspre Nazaret, nu ştim despre viaţa lui Isus şi a Sfintei Familii. Şi atunci care este vestea cea bună pentru noi?” Pentru că, „vedem cum viaţa este făcută din lucruri şi din momente extraordinare, de exemplu momentul Botezului nostru – în care am fost chemaţi la viaţă nouă în Isus Cristos, în care am fost îmbrăcaţi în Isus Cristos – există apoi alte momente cu totul speciale în viaţa noastră, în care, poate, simţim într-un mod cu totul aparte prezenţa lui Dumnezeu, prezenţa Maicii Sfinte, şi, că viaţa nu noastră este făcută şi din momente în care aparent nu se întâmplă nimic”. Dar, acel timp în care pare că nu se întâmplă nimic, a spus, este, de fapt, un timp în care, asemeni Mântuitorului, „creştem în har înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor, probabil, fără să ne dăm seama, sau fără ca lumea să perceapă cu adevărat acest lucru. Dar, viaţa noastră de zi cu zi, prezenţa noastră la Sfânta Liturghie, cuminecarea noastră, spovedania noastră, sunt toate lucruri care ne întăresc în viaţa de credinţă şi care sunt «pietre» importante în clădirea «templului», al bisericii noastre. Deci, Evanghelia începe cu adevărat în viaţa noastră dacă şi noi ascultăm cuvântul lui Dumnezeu şi spunem împreună cu Maica sfântă: «Fie mie după cuvântul tău».”
În continuarea mesajului, Preasfinţia Sa Claudiu a definit cei „trei paşi” prin care poate fi conştientizată prezenţa lui Dumnezeu în fiecare viaţă: „în primul rând Betleemul, Naşterea, apoi, Tăierea împrejur şi momentul Botezului”. Sunt cei trei paşi după care „începe misiunea publică a lui Isus”. Şi, „înţelegem că, dacă totul este progresiv în viaţa Fiului lui Dumnezeu, aşa trebuie să fie şi în viaţa noastră”. Astfel, în viaţa fiecărui om „totul are un sens şi totul se desfăşoară după un plan”.
Ierarhul s-a oprit la înţelesul termenului „s-au împlinit”, folosit frecvent în Scripturi, spre deosebire de limbajul curent, în care oamenii spun „au trecut”, expresie care reflectă şi un regret, o pierdere – se vorbeşte despre zile, ani care au trecut şi, aparent, s-au pierdut. Dar, a arătat, „Evanghelia ne prezintă realitatea din punct de vedere al veşniciei, din perspectiva planului lui Dumnezeu. Şi, de aceea, în Evanghelii, lucrurile «se împlinesc», nu trec”. Adică: „În viaţa noastră, prima zi din an, deşi este moment de bucurie, pentru mulţi este şi motiv de tristeţe. Ne spun psihologii că, de multe ori, trecerea unui an lasă în sufletele multor oameni un fel de depresie, de supărare, ca şi cum ceva s-a dus, s-a pierdut”. Pe de altă parte, lumea de azi afişează şi o veselie excesivă, „ca şi cum toţi ar trebui să fim bucuroşi şi veseli, să zâmbim ca în reclame. Dar ştim că viaţa nu este făcută aşa, ci viaţa noastră are momente de bucurie, dar are şi momentele ei de tristeţe, de supărare. Şi atunci merită, la acest început de an să intrăm în logica lui Dumnezeu şi să părăsim logica acestei lumi, să nu simţim că am mai pierdut un an de viaţă, ci, că lucrurile se împlinesc din perspectiva planului lui Dumnezeu. Dacă intrăm în această logică, înţelegem că viaţa noastră este importantă (…), viaţa noastră este un dar al lui Dumnezeu şi viaţa noastră are un scop.” A subliniat: „Dacă intrăm în această logică spirituală, vom descoperi că viaţa noastră este o profeţie, şi, dacă privim cu atenţie, creştem în har şi în înţelepciune în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor în fiecare clipă”. Astfel, fiecare poate cânta „împreună cu Maica Sfântă: «lucruri mari a făcut pentru mine Cel Atotputernic!»”
Preasfinţia Sa Claudiu a încheiat îndemnând la recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi, totodată, „să punem acest nou an sub ocrotirea Maicii Sfinte”. A îndemnat şi la „a merge pe urmele Sfântului Vasile cel Mare, care este «mare» pentru că l-a lăsat pe Dumnezeu să lucreze prin el”. Aşadar, „să ne simţim fii ai Maicii Sfinte, să ne simţim fiii şi fiicele lui Dumnezeu. Aşa să începem acest an, aşa să reîncepem fiecare zi din viaţa noastră!” În cadrul celebrării liturgice, în comuniune cu întreaga Biserică Catolică, s-a făcut rugăciune la despărţirea vremelnică de Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, Papă emerit, care a condus Biserica Catolică în perioada 2005-2013, timp în care a însoţit, cu binecuvântarea şi rugăciunea, şi Biserica Română Unită (pe care a ridicat-o la rangul de Biserică Arhiepiscopală Majoră, Preafericitul Părinte Lucian primind, mai apoi, tot din mâna Papei Benedict al XVI-lea, bereta de Cardinal). Întreaga comunitate prezentă, Ierarhul preoţii, surorile OSBM, credincioşii, s-au rugat pentru odihna sufletului Pontifului Roman emerit Benedict al XVI-lea.
După rugăciune, pr. capelan Ioan Pop a „adus un gând de recunoştinţă” tuturor participanţilor la celebrare. A spus: „suntem datori să mulţumim Bunului Dumnezeu pentru fiecare clipă a vieţii noastre, mai cu seamă într-o sărbătoare atât de frumoasă. Am înălţat cu bucurie gândurile şi rugăciunile noastre înaintea Tronului Ceresc, am mulţumit pentru toate harurile pe care, pe parcursul anului trecut, le-a revărsat asupra noastră, şi acum, la acest început de an, rugându-l să ne însoţească cu dragostea Sa.” Părintele a vorbit despre comuniunea în Biserică, locul în care sărbătoarea poate fi trăită în mod desăvârşit.
În nume personal şi în numele surorilor, a Maicii Veridiana, superioara provincială OSBM, a Maicii Maria, superioara locală OSBM, a mulţumit Preasfinţiei Sale Claudiu pentru prezenţa sa, pentru că „astăzi s-a unit cu noi în rugăciune”, pentru că, „acolo unde este Episcopul, acolo este Biserica. Şi e atât de frumos ca Biserica să fie împreună, să fie la masă, să fie în acest cadru în care îl avem pe Cristos.” Maica Veridiana, superioara Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, Provincia „Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria” a invitat întreaga comunitate să cânte „La mulţi ani!”, la ceas de sărbătoare, mulţumind, de asemenea, Ierarhului, preoţilor, tuturor credincioşilor, pentru comuniunea în jurul mesei Ospăţului Familiei lui Dumnezeu, Sfânta Liturghie.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1200, Ultimul acces: 2026-06-24 02:39:51