© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Patriarhul: Biserica a sprijinit cultivarea conştiinţei naţionale, mai ales în Transilvania, Basarabia şi Bucovina[2022-12-01]de Ştefana TotorceaPreafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis joi că Biserica Ortodoxă Română a contribuit intens la Marea Unire a românilor într-un stat naţional unitar. Cuvântul din acest an reia ideile dintr-o alocuţiune pe care Patriarhul României a susţinut-o la Academia Română într-o sesiune solemnă dedicată Zilei Naţionale, în data de 27 noiembrie 2015. „Astăzi, toţi cetăţenii României, toate instituţiile statului şi toate cultele religioase avem datoria să păstrăm şi să cultivăm darul unităţii naţionale ca fiind un simbol al demnităţii poporului român, obţinut cu multe jertfe de vieţi omeneşti şi multe eforturi spirituale şi materiale, spre binele României şi bucuria românilor de pretutindeni”, transmite Preafericirea Sa. Părintele Patriarh Daniel a oficiat miercuri şi slujba de Te Deum la Catedrala Patriarhală din Capitală, pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru paza şi ajutorul pe care le dăruieşte românilor de pretutindeni şi ţării noastre. Cuvânt integral: Biserica poporului român a contribuit intens la Marea Unire a acestuia într-un stat unitar Realizarea unităţii naţionale de la 1 decembrie 1918 a fost posibilă şi cu aportul Bisericii Ortodoxe Române, care a sprijinit Marea Unire a tuturor provinciilor româneşti într-un stat român unitar, Biserica fiind împreună cu poporul în toate eforturile sale de cultivare a conştiinţei naţionale şi de afirmare a dorinţei de unitate naţională, în toate provinciile româneşti, dar mai ales în Transilvania, Basarabia şi Bucovina. Prin rugăciune, prin cuvânt rostit, prin cărţi tipărite, prin prezenţa personală şi fapta concretă a slujitorilor ei, Biserica a fost activă în lucrarea de unire, implicându-se în realizarea acestui ideal prin ierarhi cărturari, preoţi şi diaconi patrioţi, profesori de teologie şi studenţi în teologie, aceştia având talent oratoric, putere de convingere şi de mobilizare, dar şi prin călugări sau călugăriţe care au îngrijit soldaţii răniţi, prin mănăstiri şi parohii care au organizat colecte de bani şi de alimente, toţi împreună încurajând moral şi ajutând material pe luptătorii români pentru libertate şi unitate naţională. În timpul Războiului din perioada 1916-1918, mai mult de 250 de preoţi ortodocşi români au însoţit trupele armatei române pe câmpurile de luptă în calitate de confesori militari. Unii dintre ei au murit pe front, alţii au fost luaţi prizonieri şi deportaţi. Peste 200 de călugări şi călugăriţe au activat ca infirmieri în diferite spitale de campanie sau pe front, unii murind la datorie, din cauza tifosului exantematic. Sute de preoţi au fost anchetaţi, jefuiţi sau alungaţi din parohiile lor de către inamic, alţii au murit împuşcaţi în teritoriile ocupate de trupele germane. În Transilvania, 150 de preoţi au fost aruncaţi în închisorile maghiare, unii fiind condamnaţi la moarte sau la ani grei de închisoare. Alţi peste 200 de preoţi au fost deportaţi în vestul Ungariei, în judeţul Şopron, unde au trăit în condiţii inumane până la eliberarea lor în 1919 de către trupele române [1]. În ceea ce priveşte evenimentul însuşi al Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, între cei 1228 de delegaţi oficiali din Adunarea Naţională Constituantă au fost şi mulţi slujitori ai Bisericii. Cele două Biserici româneşti din Transilvania (ortodoxă şi greco-catolică) au fost reprezentate la Alba Iulia prin cinci episcopi, patru vicari, zece delegaţi ai consistoriilor (consiliilor eparhiale) ortodoxe şi ai capitulilor greco-catolice, 129 de protopopi, câte un reprezentant al institutelor teologice-pedagogice şi câte doi reprezentanţi ai studenţilor teologi, la care se adaugă numeroşi alţi preoţi sosiţi în fruntea păstoriţilor lor, veniţi să pecetluiască dorinţa de veacuri a strămoşilor români de a trăi neasupriţi, într-o singură ţară. În Marele Sfat al naţiunii române, ca şi în Consiliul Dirigent, au fost aleşi, de asemenea şi slujitori ai Bisericii, iar episcopul ortodox român de Caransebeş, Miron Cristea, viitorul Mitropolit Primat (1919) şi apoi Patriarh al României Mari (1925), şi episcopul greco-catolic de Gherla, Iuliu Hossu, au fost aleşi în delegaţia de patru persoane care a prezentat Actul Unirii Regelui Ferdinand, la Bucureşti. Acum, la aniversarea a 104 ani de la Marea Unire din 1 decembrie 1918, dorim să exprimăm omagiul şi recunoştinţa cuvenite tuturor făuritorilor actului măreţ al istoriei noastre pentru care au luptat moşii şi strămoşii noştri, ştiind că unirea tuturor provinciilor româneşti într-un stat român unitar a fost încoronarea multor eforturi jertfelnice, spirituale şi materiale, de afirmare a conştiinţei naţionale şi a dorinţei de unitate naţională. Pentru toate binefacerile Marii Unirii, aducem astăzi mulţumire lui Dumnezeu Cel preaslăvit în Sfânta Treime şi pomenim cu recunoştinţă pe toţi eroii români care s-au jertfit pentru libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român. Este semnificativ faptul că Sfânta Treime este hramul catedralelor din marile oraşele transilvănene care au militat pentru Unire: Sibiu, Blaj, Alba-Iulia şi Arad, deoarece Sfânta Treime devenise simbolul dorinţei de unitate într-un singur stat al celor trei mari provincii româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Astăzi, toţi cetăţenii României, toate instituţiile statului şi toate cultele religioase avem datoria să păstrăm şi să cultivăm darul unităţii naţionale ca fiind un simbol al demnităţii poporului român, obţinut cu multe jertfe de vieţi omeneşti şi multe eforturi spirituale şi materiale, spre binele României şi bucuria românilor de pretutindeni. † DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Note [1] Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Membru corespondent al Academiei Române, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ediţia a-III-a revăzută, editura BASILICA, Bucureşti, 2013, p. 471-473. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 493, Ultimul acces: 2026-09-22 16:44:27
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
