© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Avem dorinţe sau trăim „parcaţi”?[2022-01-06]În solemnitatea Epifaniei Domnului, Papa Francisc a vorbit despre importanţa dorinţelor în viaţa spirituală. A plecat de la faptul că magii au făcut călătoria lor mişcaţi de o dorinţă. „Erau înţelepţi şi astrologi, aveau faimă şi bogăţie. Ajunşi la această siguranţă culturală, socială şi economică, se puteau mulţumi cu ceea ce ştiau şi ceea ce aveau, să stea liniştiţi. În schimb, se lasă neliniştiţi de o întrebare şi de un semn: ‚Unde este cel care s-a născut? Am văzut steaua lui la răsărit’. Inima lor nu se lasă adormită în bârlogul apatiei, ci este însetată de lumină; nu se târăşte obosită în lene, ci este aprinsă de nostalgia de noi orizonturi.”Această nelinişte sănătoasă, a explicat Sfântul Părinte, se naşte din dorinţă. „A dori înseamnă a ţine viu focul care arde înăuntrul nostru şi ne determină să căutăm dincolo de imediat, dincolo de vizibil. A dori înseamnă a primi viaţa ca un mister care ne depăşeşte, ca o fisură mereu deschisă care invită să privim dincolo, pentru că viaţa nu este ‚în întregime aici’, este şi ‚în altă parte’. Este ca o pânză albă care are nevoie de a primi culoare. Tocmai un mare pictor, Van Gogh, scria că nevoia de Dumnezeu îl determina să iasă noaptea pentru a picta stelele. Da, pentru că Dumnezeu ne-a făcut aşa: plămădiţi din dorinţă; orientaţi, ca şi magii, spre stele. Putem spune, fără a exagera, că noi suntem ceea ce dorim. Pentru că dorinţele noastre sunt cele care ne lărgesc privirea şi ne împing viaţa înainte, dincolo de barierele obişnuinţei.” Pontiful a subliniat că din păcate adesea „trăim parcaţi, fără acest elan al dorinţei care ne duce mai înainte”. De aceea a sugerat să ne punem următoarele întrebări: „Nu suntem de prea mult timp blocaţi, parcaţi într-o religie convenţională, exterioară, formală, care nu mai încălzeşte inima şi nu schimbă viaţa? Cuvintele noastre şi riturile noastre activează în inima oamenilor dorinţa de a se mişca spre Dumnezeu sau sunt ‚limbă moartă’, care vorbeşte numai despre ea însăşi şi sieşi?” A vorbit apoi despre dispariţia dorinţei de Dumnezeu. „Ne-am concentrat prea mult pe hărţile pământului şi am uitat să ridicăm privirea spre cer; suntem sătui de atâtea lucruri, dar privaţi de nostalgia de ceea ce ne lipseşte. Nostalgie de Dumnezeu.” La modul concret, Papa a invitat la urmarea „şcolii dorinţei” oferită de magi. Aceştia „ne învaţă că trebuie să repornim mereu. în fiecare zi, în viaţă ca şi în credinţă, deoarece credinţa nu este o armură care pune în ghips, ci o călătorie fascinantă, o mişcare continuă şi neliniştită, mereu în căutarea lui Dumnezeu, mereu cu discernământ, pe acel drum.” Totodată ei „ne învaţă că avem nevoie de întrebări, să ascultăm cu atenţie întrebările inimii, ale conştiinţei; pentru că adesea aşa vorbeşte Dumnezeu, care ni se adresează mai mult cu întrebări decât cu răspunsuri”. În fine, a vorbit despre curajul credinţei şi al asumării noului. Momentul crucial, a spus Sfântul Părinte spre final, este însă întâlnirea cu Pruncul şi adorarea lor, de unde concluzia pentru noi: „călătoria credinţei găseşte elan şi împlinire numai în prezenţa lui Dumnezeu. Numai dacă recuperăm gustul adoraţiei, se reînnoieşte dorinţa. Dorinţa te duce la adoraţie şi adoraţia te face să reînnoieşti dorinţa. Pentru că dorinţa de Dumnezeu creşte numai stând în faţa lui Dumnezeu. Pentru că numai Dumnezeu vindecă dorinţele.” Şi a încheiat cu aceste îndemnuri: „Să nu dăm apatiei şi resemnării puterea de a ne pironi în tristeţea unei vieţi plate. Să luăm neliniştea Duhului, inimi neliniştite. Lumea aşteaptă de la cei care cred un elan reînnoit spre cer. Ca şi magii, să ridicăm capul, să ascultăm dorinţa inimii, să urmăm steaua pe care Dumnezeu o luminează peste noi. Şi ca nişte căutători neliniştiţi, să rămânem deschişi la surprizele lui Dumnezeu. Fraţi şi surori, să visăm, să căutăm, să adorăm.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1001, Ultimul acces: 2026-09-24 09:01:23
|
Timp total: 0.06s...
[]:1
