© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Sf. Macarie, implicat într-o criză de sarcină: Şi-a asumat copilul, deşi nu era al lui, spune Pr. Radu Brînză[2021-01-19]de Ştefana TotorceaPărintele Radu Brînză, coordonatorul Departamentului Pro Vita al Arhiepiscopiei Iaşilor (Pro Vita Iaşi), a publicat marţi o reflecţie despre un episod din viaţa Sfântului Macarie Egipteanul. El scrie că „avem un caz pro vita clasic” în care sfântul ne arată calea asumării: „Puterea de a lua lucrurile aşa cum ni le trimite Dumnezeu şi încrederea în El”. Sfântul, acuzat de o tânără că a lăsat-o însărcinată, s-a îngrijit de cele necesare ei şi copilului pe tot parcursul sarcinii, deşi aceasta a însemnat să se facă de ruşine în sat. „O proporţie mare a avorturilor au cauze de acest gen: tineri care se lasă prinşi în mrejele promisiunilor deşarte şi ale plăcerilor trupeşti ignoră orice îndemn la castitate, pe motiv că este învechit, depăşit”, scrie Părintele Radu Brînză. „Însă, odată ce se întâlnesc cu responsabilitatea unei sarcini, iau decizii proaste, cea mai gravă fiind uciderea copilului”, adaugă el. În Pateric, întâmplarea este redată în cuvintele sfântului. „Şi ziceam în gândul meu: «Macarie, iată, ţi-ai găsit femeie. Trebuie să lucrezi puţin mai mult ca să o hrăneşti». Şi lucram ziua şi noaptea şi îi trimeteam ei. Când i-a venit vremea să nască, ticăloasa a rămas multe zile chinuindu-se şi nu năştea. Şi i-au zis: «Ce este aceasta?». Iar ea a zis: «Eu ştiu: pentru că l-am ponegrit pe pustnic şi i-am adus învinuire mincinoasă; iar dânsul nu are vină, ci cutare tânăr».” Gestul sfântului de a nu nega acuzaţiile aduse este un exemplu pentru noi, cei de azi. Azi refuzăm responsabilitatea copiilor noştri, din motive mult mai puţin importante decât nedreptatea care i s-a făcut Sfântului Macarie cel Mare: „este greu, nu avem salarii, trebuie să ne împlinim profesional, nu este încă timpul, nu avem ce mânca, nu avem casa noastră etc”. Însă, scrie Părintele Radu Brînză, „experienţa ne învaţă că, oricât de greu ar fi, Dumnezeu nu ne lasă”. El aduce în acest sens mărturia unui tată de familie numeroasă, domnul Neculai Popa din Roznov, care are 13 copii. Acesta a spus: „Până la al cincilea copil este greu; de la al şaselea până la al optulea, simţi din plin ajutorul lui Dumnezeu, iar de la al nouălea, îţi ia Dumnezeu orice greutate şi te poartă în braţe Sale”. „Este înduioşătoare responsabilitatea Sfântului Macarie faţă de tânăra însărcinată. Cu siguranţă, avea mijloacele legale de a face dreptate în faţa societăţii şi de a nu plăti ceea ce noi numim astăzi pensie alimentară”, scrie coordonatorul Pro Vita Iaşi. „Cu toate acestea, din ascultare faţă de Dumnezeu, dar şi din iubire faţă de viaţa copilului din pântece, acceptă nedreptatea cruntă şi munceşte pentru «femeia lui»”. „Din fericire, sunt şi astăzi foarte mulţi părinţi care îşi poartă greutăţile familiei cu osteneală şi demnitate”, scrie Părintele Radu Brînză. „Oameni neştiuţi, cu copii – nu câţi şi-au programat ei, ci câţi le-a dat Dumnezeu – care fac exact ce făcea şi Sfântul Macarie: acea trudă zilnică pentru familia lor, pe care o fac cu nădejdea că Dumnezeu nu-i va lăsa”. Fuga sfântului de slava de la oameni după ce se află adevărul „ne arată că toată perioada de calvar a fost, de fapt, o perioadă de vieţuire împreună cu Dumnezeu”, mai explică părintele. Şi astfel, învăţăm de la Sfântul Macarie Egipteanul că fericirea sau nefericirea depind de „cât de mult pricepem ce vrea Dumnezeu de la noi, cât de mult considerăm viaţa noastră şi a copiilor noştri drept un minunat dar de la Dumnezeu şi, mai ales, cât de mult suntem dispuşi la o serioasă colaborare cu Dumnezeu”, încheie Părintele Radu Brînză. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1140, Ultimul acces: 2026-10-26 20:53:42
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
