Interviu cu Sebastian Tirtirau la Vama

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,43s...

Ştiri şi Evenimente

Interviu cu Sebastian Tirtirau la Vama - partea a doua

[2007-02-02]

Ferid Constandache: Intorcandu-ne la organizatie, la Pilgrim Society, spune-mi de ce este nevoie de o organizatie. Numai pentru a rezolva problema fondurilor? Sau e nevoie si pentru altceva?
Sebastian Tirtirau: Din cateva motive am stabilit organizatia Pilgrim.
Numarul 1: lucram in locuri neatinse de nimeni si atunci fondurile care vor fi donate catre aceste proiecte nu ar avea un loc in organizatia-mama, in organizatia mare. Pentru ca nu exista nimic altceva. Am avut chiar donatori care au donat si organizatia-mama nu a stiut unde sa ii duca. Pentru ca au fost donatii pentru Kalahari, dar nimeni nu stia ca exista ceva in Kalahari. Si atunci s-a format organizatia Pilgrim.
Numarul 2: eu lucrez foarte mult cu oameni din toate denominatiunile crestine, care doneaza pentru acest proiect. Si oameni seculari care doneaza pentru acest proiect. Deci noi folosim ocazia aceasta de a fi transparenti catre toata lumea care doreste sa fie implicata in lucrarea aceasta. Ori organizatia era necesara ca nondenominationala pentru fondurile care vin de la nondenominationali. Acesta este un lucru foarte logic, pentru ca altfel fondurile acestea nu ar fi fost donate daca (Pilgrim) era din organizatia adventista.
In al treilea rand, Pilgrim a fost formata pentru ca eu am fost un pelerin toata viata mea. Chiar cand m-a intrebat avocatul, cand am deschis-o in Canada, „ce nume vrei?. „Pilgrim!. „Ce nume interesant! Dar de ce Pilgrim? – care inseamna pelerin. I-am raspuns: „Eu cu sotia mea, in 14 ani de casnicie, ne-am mutat de 28 de ori pe trei continente. Ca misionari.
Familia mea, de cand eram mic si pana am plecat in armata s-a mutat de 20-30 de ori in toate orasele Romaniei. Deci, de cand sunt eu, nu stiu ce inseamna sa ai o singura casa. Si am fost un pelerin, din loc in loc; cu traista in spate. Dar in momentul cand am devenit crestin si am descoperit lucrarea lui Dumnezeu, am descoperit ceea ce e si biblic: noi toti suntem pelerini, toti cautam o tara mai buna si toti n-ar trebui sa avem radacini intr-un loc.
Ferid: Din ce traieste Sebastian Tirtirau?
Sebastian: Sebastian Tirtirau traieste la ora actuala din salariul pe care il primeste de la It is writen.
Ferid: Esti angajat?
Sebastian: Sunt angajat la It is writen: coordonator al lucrarii cu triburile si culturile izolate, din ianuarie 2007! Inainte a fost o traire prin credinta. Eu mai inainte am fost pastor cinci ani, apoi mi-am dat demisia pentru a lucra full-time cu triburile acestea. Si din 2001 pana in 2007 a fost o lucrare prin credinta.
Lucrarea s-a extins foarte mult. Am inceput sa avem sponsori si donatori din toata lumea. Si atunci, prin aceasta amploare, multi oameni au aflat si au donat special pentru familia mea ca sa putem trai. Eu vreau sa spun tuturor celor care ne asculta si ne vor asculta ca Dumnezeu este cel mai bun boss, cel mai bun sef. Cand lucrezi pentru Dumnezeu, El are grija de tine mai bine decat orice companie din lume, mai bine decat orice institutie sau organizatie de pe pamantul acesta si niciodata nu te lasa fara ceea ce ai nevoie.
Ferid: Totusi nu suna asta ca „evanghelia prosperitatii?
Sebastian: Absolut NU. Nu, nu. Nici pe departe prosper (rade!). Nici de parte prosper! Lucarea lui Dumnezu este o lucrare de sacrificiu. O lucrare in care trebuie sa strangi cureaua, sa uiti de somn, sa uiti de relatie familiala permanenta. In sensul ca din 14 ani de casnicie eu cu sotia mea am calculat ca probabil 7 am stat acasa. Cum se spune, am cei 7 ani de acasa. Sase luni pe an sunt plecat intermitent: o luna acasa, o luna plecat. Plec in locuri extrem de periculoase. Sotia mea, cand plec 6-7 saptamani nu stie unde sunt. Este o lucrare de sacrificiu. Si daca nu este de sacrificiu, nu este lucrarea lui Dumnezeu! Deci daca vedeti o lucrare extravaganta, nu este a lui Dumnezeu. Este o lucrare omeneasca.
Ferid: Sebastian, insa ma intreb: suprima Dumnezeu niste legi, in casnicie de exemplu. Se poate intampla o casnicie la fara-frecventa si totusi ea sa dureze? Cum e? Pentru ca e un caz in istoria primara a bisericii noastre: un frate s-a dus sa boteze o grupa de proaspat convertiti; a intrat in apa rece a raului; i-a botezat. Era ud. S-a schimbat, s-a urcat pe cal si a plecat spre casa. Numai ca pe drum s-a intalnit cu o alta grupa care nu avea pastor. Nu venise. Si a fost rugat sa-i ajute. Sa-i boteze! Si pastorul a intrat inca o data in acea zi in apa rece a raului. Deci in doua randuri in aceeasi zi. In doua saptamani a murit, desi facuse o chestie exceptionala.
Iti asumi niste riscuri atunci cand treci totusi peste niste legi legate de familie, de sanatate, de odihna? Cum gandesti aspectul acesta?
Sebastian: Absolut. Traim intr-o natura umana, intr-o societate umana, cu probleme umane. Tensiuni exista in orice familie, ca si in a mea spre exemplu. Insa legat de misiune si familie vreau sa va spun ca atunci cand Dumnezeu te cheama sa faci o lucrare, iti cheama si familia in acelasi timp sa suporte si sa sustina aceasta lucrare. Daca sotia mea nu m-ar fi sustinut in toti acesti ani, eu nu as fi facut ceea ce am facut pana acum. Este extrem de greu pentru ea, este extrem de dificil. A crescut fetita noastra aproape singura. Ea face absolut totul acasa, tot ce este de facut managerial pentru casa. De tinut casa in regula. Totul este ea! Merge la facultate. Fetita e in clasa a 7-a, deci merge la scoala si are tot felul de nevoi. Dar in toti acesti ani am descoperit ca sotia mea a fost chemata ca sa fie sotie de misionar. Nascuta in familie adventista, cu o educatie extrem de disciplinata si de organizata. Si ea si-a pus de la inceput principiile vietii ei. Si n-o scoti din principiile acestea. Deci a fost perfecta pentru un dezordonat ca mine, care e in toate partile. Si ea m-a ajutat mult. Am spus tuturor: daca nu eram casatorit, eram ca un Tarzan in jungla, pe o liana, undeva. Cu parul pana la brau si eram pierdut undeva in salbaticie. Dar in acelasi timp, sotia mea m-a sustinut in rugaciune mai mult de cat stiu eu si suntem aici datorita familiei unite pe care o avem. Iar Dumnezeu ne-a dat si o fiica. Este ca mine: merge in jungla, in Kalahari... Nici o problema pentru ea! Nu-i pasa cum traieste, in ce se imbraca, unde doarme, ce mananca. Deci Dumnezeu ne-a binecuvantat! Bineinteles, au fost ridicate intrebari din cand in cand: cand si cat si pana unde. Dar toate se ghideaza inapoi pe calea pe care Dumnezeu doreste sa ne cheme.
Ferid: Deci totul e surmontat!
Sebastian: Trecem peste obstacolele care apar, prin puterea lui Dumnezeu si prin dragostea pe care o avem. Intodeauna ne intoarcem la urmatorul fapt: de ce suntem impreuna? Pentru ca Dumnezeu ne-a chemat.
Ferid: Sebastian, te urmaresc de ceva timp, chiar daca noi doi nu am mai colaborat si comunicat in ultima vreme. Si imi dau seama ca din momentul acesta cel putin apare un potential pericol. Tu esti un om de imagine. Ca esti sau nu constient de asta, esti!
Se intampla sa fie nevoie de imagine, sa fie nevoie sa mergi si sa promovezi proiectele tale. Si sa nu mai ai timp sa ajungi in misiune. Cum vei rezolva acest impediment, pentru ca este o problema reala...
Sebastian: Asta m-am gandit de foarte mult timp si de cand a inceput sa ia amploare lucrarea. Vad ca presiunea este mai mare de a merge in jurul lumii, de a promova lucrarea si din ce in ce mai putin misiunea. Insa determinarea mea este foarte stricta, foarte solida, este fondata intr-un principiu foarte strict: in momentul in care vad ca lucarea sufera pentru faptul ca petrec foarte mult timp in promovare, inchid totul si am plecat in desert. Eu sunt un om care daca si-a propus ceva, a facut. Chiar daca asta inseamna pierderea multor altor lucruri. Pentru ca lumea spune: „daca nu vii, nu se poate aduce ajutor!. Dar pentru mine ajutorul este secundar. Pentru ca, pentru mine, ajutorul vine de la Dumnezeu oricum. Cu cat petrec mai mult timp in promovare si primire de ajutor, pierd oameni care asteapta predicarea Evangheliei. Deci cand vad ca aceasta imi va taia mie... aceasta s-a intamplat cand eram pastor: eram administrator la un birou, raspundeam la telefoane toata ziua, stingeam focuri peste tot si mi-am dat seama ca de fapt faceam o lucrare de mentinere si nu de pionierat, cum eram eu chemat. Si foarte multi membrii din biserica mea imi spuneau in fiecare zi ca „iti moare spiritul din tine, „dispare din tine flacara vietii. Pentru ca eram din ce in ce mai cristalizat.... ca o gogoasa, asa; nu faceam nimic.
Ferid: Si ti-a fost usor sa-ti depui demisia pe biroul Conferintei?
Sebastian: Cand am vazut ca asta imi pericliteaza chemarea lui Dumnezeu, mi-am scris demisia si mi-am dus-o frumos la presedintele Conferintei si am spus: „incepand de luni, sunt gata!. Ceea ce a fost un soc pentru toti, pentru ca eram un pastor apreciat. Eram pastor de tineret, capelan la scoala, aveam o relatie foarte buna. Dar cand am vazut ca lucrul acesta sufera in chemarea mea de evanghelist si de predicator, am inchis totul si am stiut ca Dumnezeu are o lucrare pentru mine. Si lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu a fost globala. Deci, la doua luni dupa ce mi-am dat demisia, a explodat efectiv in toata lumea! Invitatii de peste tot: din Singapore, pana in Germania si Italia, deci peste tot in toata lumea, sa vin sa vorbesc si sa predic Evanghelia si sa merg la misiuni. Inainte mersesem doar in Kalahari. Din momentul in care m-am decis sa fac full-time, a inceput Amazonul, a inceput Arcticul, incepe Congo si asa mai departe. Deci se dezvolta cu o viteza extraordinara. De aceea sunt convins ca, in momentul cand vad ca imaginea si promovarea imi iau timpul de misiune, am incheiat-o cu totul. Deci daca, Ferid, nu mai auzi de mine 5 ani, sunt undeva intr-o jungla, pentru ca vreau sa fac misiune!
Ferid: Haide sa rezolvam o chestiune care in general creeaza probleme: banii. Franc, primesti zecime?
Sebastian: Nu. In special acum. Am fost abordat de oameni care mi-au spus ca au zecime pe care vor sa o dea unui pastor sau unui misionar din Africa, de exemplu. „Foarte bine, am raspuns, donati-o la Conferinta pentru pastorul sau misionarul din Africa. Deci eu am spus tuturor ca Pilgrim Society nu accepta zecime. Banii pe care noi, Pilgrim Society, ii primim, majoritatea – 60% - vin prin It is writen. Sponsorii nostri care sunt la ora actuala in America de Nord, doneaza cecuri pentru It is writen. It is writen are un cont special pentru Pilgrim Society si ei imi trimit mie banii. Este modul cel mai transparent posibil. In acelasi timp am donatori neadventisti: din biserica penticostala, baptista, ortodoxa si seculari care doneaza. La ei nu este vorba de zecime, pentru ca nu am primit niciodata asa ceva. Daca nu ma insel, un singur penticostal odata a zis ca a pus deoparte 10% si vrea sa mi-i dea mie pentru misiune. Pe care i-am acceptat-o.
Ferid: Putea fi a doua zecime.
Sebastian: Putea fi si a treia. Nu m-a interesat. El a vrut s-o dea la misiune si la misiune a fost folosita. Deci faptul ca Pilgrim Society nu are organizatie administrativa... noi nu avem secretare, nu avem birouri... eu lucrez din subsolul casei mele; totul se face virtual, prin internet si prin telefoane; nu avem contabil de platit, avocati... 99% din ceea ce vine, pleaca in misiune. Mai ales ca eu fac toate planurile misiunii, eu instalez sisteme de apa (nu angajez pe nimeni). Am incercat sa facem cursuri ca sa salvam din bani, pentru altii. Si atunci lumea vede lucrul acesta si donatiile vin din ce in ce mai bine; pentru ca lucarea se extinde si Dumnezeu are nevoie de resursele acestea pe care tot El le asigura. (va continua)
Ferid Constandache, MEDIA FINAL EVENT (mediafinalevent@gmail.com )
In parteneriat cu 7Media si Copiex

Autor : Ferid Constandache .

Sursa: www.Intercer.ro

Contor Accesări: 2390, Ultimul acces: 2026-04-09 20:05:09

Timp total: 0,44s...

[]:1