Un nou Ambasador al Romaniei la Sfantul Scaun (I)

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,31s...

Ştiri şi Evenimente

Un nou Ambasador al României la Sfântul Scaun (I)

[2007-01-24]

Marius Gabriel Lazurca s-a născut la Timişoara la 15 martie 1971. Este căsătorit şi are cinci copii, cel mai tânăr membru al familiei fiind o fetiţă de trei luni şi jumătate. Cu studii, făcute în ţară şi în străinătate, în literatură comparată, istorie-antropologie, limba şi literatura franceză şi limba şi literatura română, având şi doctoratul în istorie-antropologie, din 1997 până în 2006 a fost cadru didactic universitar, predând antropologie religioasă şi literatură comparată.
În luna ianuarie a anului trecut, a fost numit Ambasador al României la Vatican. După ce la 8 septembrie 2006, fostul Ambasador, dl Mihail Dobre, a fost primit împreună cu familia sa de către Papa Benedict al XVI-lea, într-o audienţă de rămas bun, iată că la 20 ianuarie 2007, noul Ambasador şi-a prezentat în faţa Sfântului Părinte scrisorile de acreditare şi şi-a început oficial noua sa misiune. După doar câteva zile, Excelenţa sa a avut amabilitatea să acorde un interviu revistei noastre electronice, Lumea Catholica. Astăzi redăm prima parte a interviului.
- Domnule Ambasador, foarte recent v-aţi prezentat scrisorile de acreditare Sfântului Părinte, începându-vă astfel în mod oficial misiunea pe lângă Sfântul Scaun. Care sunt principalele însărcinări asociate noii Dvs funcţii? Există particularităţi specifice unui ambasador pe lângă Sfântul Scaun, faţă de ambasadorii pe lângă alte state?
- Însărcinările unui ambasador pe lângă Sfântul Scaun nu diferă în substanţă faţă de acelea ale unui ambasador acreditat pe lângă un alt stat sau subiect de drept internaţional. În cazul meu, este vorba succint despre punerea în act a politicii externe a României în contextul specific al raporturilor bilaterale cu Sfântul Scaun. După cum presupuneţi, aceste relaţii bilaterale au o configuraţie specială şi individualizează în consecinţă misiunea mea pe lângă Episcopul Romei.
Sfântul Scaun este, înainte de orice, o putere morală. Mijloacele sale de intervenţie pe scena internaţională sunt, într-un anumit sens, cele tradiţional diplomatice: apelul la principii, evocarea justiţiei, supoziţia de egală demnitate a tuturor subiecţilor internaţionali, favorizarea negocierii şi a compromisului just în situaţii de litigiu. În consecinţa acestui profil diplomatic, se poate afirma că Sfântul Scaun este cel mai important comunicator de pe scena internaţională, manifestând cotidian o coerenţă a tezelor şi argumentelor încă inegalabilă. Un observator neutru, dar calificat, va remarca imediat felul în care o poziţie a Sfântului Părinte, de multe ori aluzivă, este preluată în cascadă de organismele specializate ale Curiei, de Conferinţele episcopale naţionale, de instituţiile de presă oficiale sau asociate etc. Guvernele care neglijează, sau subestimează, acest formidabil - şi îndelung exersat - instrument o fac în general pe propriile speze.
Misiunea mea este aceea de a prezenta Sfântului Scaun profilul unei ţări în care valorile imprescriptibile ale demnităţii persoanei umane sunt respectate şi cultivate, atât în textele legislative, cât şi în fapt. Mă bucur să constat că nu îmi lipsesc argumentele unei asemenea poziţii.
- Excelenţă, momentul 1 ianuarie a adus Uniunii Europene două ţări majoritar ortodoxe, într-o Europă dominată de catolicism şi protestantism (vorbim de confesiunea declarată). În discursul adresat Sfântului Părinte, constataţi convergenţa viziunilor României şi Sfântului Scaun vizavi de Uniunea Europeană. Cum credeţi că ar trebui să se facă simţită în contextul european tradiţia ortodoxă în special, creştină în general, a ţării noastre?
- Faptul integrării europene a României configurează decisiv noua politică externă naţională. Începând cu 1 ianuarie 2007, România a dobândit o pondere nouă pe scena internaţională şi răspunderi, pe cale de consecinţă, mai importante. În interiorul Uniunii Europene, ţara noastră va avea o voce proprie, alimentată mereu de grija de a concilia interesul naţional cu priorităţile comunitare. Deşi este subiectul unui foarte alert proces de reformă şi modernizare, România nu îşi poate totuşi permite luxul de a se reinventa ex nihilo. Istoria noastră - spirituală, culturală, politică - aduce în actualitate un patrimoniu de valori care ne îngăduie să adăugăm plus-valoare comunităţii europene. Valorile la care mă refer sunt asociate creştinismului şi configurează profilul ideal al unei Românii ospitaliere, îngăduitoare, paşnice, un loc în care fiecare persoană să se simtă protejată, de la naştere până la moartea naturală, o casă, de asemenea, în care celor mai tineri să li se garanteze dreptul unui climat familial echilibrat şi senin. Dacă România va deveni un avocat european al acestor valori, ne vom găsi în perfectă simfonie nu doar cu Sfântul Scaun, ci şi cu alte ţări europene de tradiţie creştină.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 983, Ultimul acces: 2026-05-28 18:37:54

Timp total: 0,32s...

[]:1