Patriarhul Daniel: Ce trebuie să ştie familia creştină care trăieşte într-o lume confuză spiritual

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Daniel: Ce trebuie să ştie familia creştină care trăieşte într-o lume confuză spiritual

[2018-12-30]

de Sorin Ioniţe

Vorbind despre Fuga Sfintei Familii în Egipt, Patriarhul Daniel a amintit, în predica rostită duminică, greutăţile şi ameninţările prin care trece familia creştină care trăieşte astăzi într-o lume secularizată şi confuză din punct de vedere spiritual.
În acest context, Preafericirea Sa a evidenţiat mai multe aspecte de care trebuie să ţină cont familiile încercate:
Binecuvântarea lui Dumnezeu se manifestă acolo unde familia este unită şi luptă împreună împotriva relelor şi primejdiilor din viaţa ei;
Fiecare copil trebuie păzit, ocrotit; el nu trebuie lăsat pradă frigului şi foamei, neştiinţei şi nesiguranţei, violenţei şi morţii;
În familia credincioasă se pregăteşte mântuirea omului;
Întruparea Mântuitorului este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru familie şi pentru întreaga umanitate.
„Familia creştină tradiţională este din ce în ce mai ameninţată, deoarece trăieşte într-o lume secularizată şi confuză din punct de vedere spiritual şi este confruntată adesea cu sărăcia, nesiguranţa zilei de mâine, şomajul, migraţia, instabilitatea şi dezorientarea”, a spus Părintele Patriarh.
Cadru surprins în timpul Sfintei Liturghii din prima zi de Crăciun în Catedrala Patriarhală. ©Raluca Ene/Basilica.ro
„Aşadar, să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor să ocrotească familia şi să înmulţească iubirea dintre soţi şi soţii, iubirea copiilor faţă de părinţi şi a părinţilor faţă de copii”, a adăugat Preafericirea Sa.
Viaţa lui Hristos este de la început îndreptată spre suferinţă
Reflectând asupra textului evanghelic din Duminica după Naşterea Domnului, 30 decembrie 2018, Patriarhul României a subliniat în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală că „viaţa lui Hristos este de la început îndreptată spre suferinţă”.
Petrecându-se „într-o lume a violenţei, robită de păcat şi de moarte”, Naşterea Domnului Iisus Hristos poartă deja în ea arvuna Crucii şi a Învierii Sale şi astfel, în mod minunat, vedem cum Dumnezeu schimbă răul în bine.
Textul evanghelic duminical (Matei 2: 13-23) prezintă fuga în Egipt a Maicii Domnului împreună cu dreptul Iosif, purtând cu ei pe Pruncul Iisus, dar şi împlinirea groaznicei porunci a lui Irod de a ucide pe toţi copiii din Betleem şi împrejurimi, cu scopul de a omorî şi pe Iisus.
„În Irod se vede acumulată toată răutatea lumii robite de păcat sau patimi egoiste”, a evidenţiat Patriarhul României.
„Pe de o parte, evenimentele pe care le descrie Evanghelia de astăzi se desfăşoară dramatic, întrucât bunătatea şi generozitatea păstorilor şi a magilor arătate Pruncului Iisus sunt umbrite de răutatea invidiei şi a dorinţei pătimaşe de stăpânire a lui Irod, regele Iudeii.
Pe de altă parte, se vede că în planul lui Dumnezeu, Care cunoaşte cum se manifestă natura umană robită de păcat şi ameninţată de moarte, există o lucrare sfântă care biruieşte răutatea demonilor şi a oamenilor din lume, astfel încât Dumnezeu salvează viaţa oamenilor prigoniţi şi transformă fuga în salvare şi înstrăinarea în binecuvântare”, a explicat Patriarhul Daniel.
Pruncul Iisus Se naşte într-o călătorie
În omilia Sa, Părintele Patriarh a insistat asupra faptului că Pruncul Iisus Se naşte într-o călătorie arătând că „este vieţuitor pe pământ, dar nu se leagă de nimic din lumea pământească instabilă şi trecătoare”.
„El nu Se naşte în casa mamei Sale din Nazaretul Galileii, ci în Betleemul Iudeii, şi nici măcar într-o casă, ci într-o peşteră, pentru că în casa de oaspeţi din oraş nu mai era loc”.
La fel şi noi trebuie să înţelegem că „destinaţia ultimă a oamenilor sau cetatea lor stătătoare şi definitivă este Împărăţia cerurilor”.
Binecuvântarea Egiptului
Mergând în Egiptul considerat de evrei pământul robiei şi al idolatriei păgâne, Mântuitorul îl binecuvintează şi arată planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii.
„Binecuvântarea dăruită Egiptului care L-a adăpostit pe Iisus se va vedea câteva secole mai târziu, când în pustiile Egiptului a înflorit viaţa duhovnicească a monahilor care au fugit de lume, pentru a-şi salva sufletul de păcate şi a dobândi mântuirea sau viaţa veşnică”, a adăugat Preafericitul Părinte Patriarh.
Concluzia relevată din exilul Sfintei Familii în Egipt este aceea că „Iisus este prieten cu cei săraci, solidar cu străinii exilaţi sau refugiaţi, apropiat de cei marginalizaţi şi dispreţuiţi”.
„Mântuitorul vede în toţi valoarea infinită a fiecărui om, dincolo de rangul lui în societate, poziţie centrală sau supravieţuire marginală, dincolo de bogăţie sau sărăcie, dincolo de orice clasificare sau judecată omenească subiectivă şi colectivă”, a conchis Preafericirea Sa.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 972, Ultimul acces: 2026-09-25 23:44:50

Timp total: 0.03s...

[]:1