© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Betleemul, casa pâinii şi cetatea lui David[2018-12-24]Liturghia din noaptea de Crăciun„Ceea ce hrăneşte viaţa nu sunt bunurile, ci iubirea; nu lăcomia, ci caritatea; nu belşugul care să fie arătat altora, ci simplitatea care să fie păzită”, a spus Papa Francisc la predica din noaptea de Crăciun, de la Liturghia celebrată în Bazilica San Pietro. Pornind de la Adam şi Eva, care „au luat şi au mâncat” fructul oprit, comiţând păcatul originar, Pontiful a spus: „Omul a devenit nesătul şi lacom. A avea, a se umple de lucruri pare pentru mulţi sensul vieţii. O lăcomie care nu se mai satură traversează istoria umană până la paradoxurile de astăzi, când câţiva benchetuiesc copios şi mulţi nu au pâine ca să trăiască.” Întreaga predică a Papei s-a concentrat în jurul a două dimensiuni ale Betleemului. A pornit de la traducerea numelui, Betleem însemnând „casa pâinii”. Este ca şi cum Isus ar spune: „Iată-mă, ca hrană pentru voi”, a interpretat Sfântul Părinte. „Trupuşorul Pruncului de la Betleem lansează un nou model de viaţă: nu devorarea şi acapararea, ci împărţirea şi dăruirea. Dumnezeu se face mic pentru a fi hrana noastră. Hrănindu-ne cu El, Pâinea vieţii, putem să renaştem în iubire şi să rupem spirala avidităţii şi a lăcomiei. Din ‘casa pâinii’, Isus aduce omul acasă, pentru a deveni parte a familiei lui Dumnezeu şi frate al aproapelui său.” La Betleem, a mai explicat Pontiful, descoperim că viaţa lui Dumnezeu curge prin venele omenirii. „Dacă o primim, istoria se schimbă pornind de la fiecare dintre noi. Pentru că atunci când Isus schimbă inima, centrul vieţii nu mai este eul meu înfometat şi egoist, ci El, care se naşte şi trăieşte prin iubire.” Ca de obicei, Papa a invitat la reflecţie personală pornind de la câteva întrebări: „Care este hrana vieţii mele la care nu pot să renunţ nicidecum: este Domnul sau altceva? […] Am nevoie într-adevăr de multe lucruri, de reţete complicate pentru a trăi? Reuşesc să renunţ la multele garnituri superflue ca să aleg o viaţă mai simplă? […] La Crăciun, eu frâng pâinea mea cu cel care nu are?” În a doua parte, Sfântul Părinte s-a concentrat pe Betleem ca fiind cetatea unde David a copilărit şi a fost păstor. A amintit că păstorii au fost cei care au venit la Pruncul Isus, după ce au primit anunţul îngerului. Acesta a început cu „nu vă temeţi”, care „pare să fie refrenul lui Dumnezeu care îl caută pe om”. Papa a explicat: „Betleem este remediul fricii, pentru că în ciuda ‘nu’-urilor omului, acolo Dumnezeu îi spune pentru totdeauna ‘da’: pentru totdeauna va fi Dumnezeu-cu-noi. Şi, pentru ca prezenţa Sa să nu trezească teamă, se face Prunc plăpând. Nu vă temeţi: sunt cuvinte spuse nu unor sfinţi, ci unor păstori, oameni simpli, care nu se remarca desigur prin maniere rafinate şi pietate. Fiul lui David se naşte în mijlocul unor păstori ca să ne spună că niciodată nimeni nu mai este singur; avem un Păstor care învinge fricile noastre şi ne iubeşte pe toţi, fără excepţie.” De la păstori, a mai spus Papa, trebuie să învăţăm atitudinea de veghe, de vigilenţă. „Viaţa noastră poate să fie o aşteptare, care şi în nopţile problemelor speră în Domnul şi îl doreşte; atunci va primi lumina Sa. […] Domnul iubeşte să fie aşteptat şi nu poate fi aşteptat în fotoliu, dormind. Într-adevăr, păstorii se mişcă […]. Nu stau pe loc precum cel care se simte ca şi cum a ajuns deja la destinaţie şi nu are nevoie de nimic. Ei merg, lasă turma nepăzită, riscă pentru Dumnezeu.” De aici invitaţia la drum, care „şi astăzi este în urcuş: trebuie trecut de culmea egoismului, nu trebuie să alunecăm în prăpăstiile lumescului şi consumismului. Vreau să ajung la Betleem, Doamne, pentru că Tu mă aştepţi acolo. Şi să îmi dau seama că Tu, aşezat într-o iesle, eşti pâinea vieţii mele. Am nevoie de adierea proaspătă a iubirii Tale pentru a fi, la rândul meu, pâine frântă pentru lume.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1010, Ultimul acces: 2026-09-27 04:56:00
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
