INTERVIU | Stareţul Mănăstirii Putna vorbeşte despre problemele actuale ale poporului român

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

INTERVIU | Stareţul Mănăstirii Putna vorbeşte despre problemele actuale ale poporului român

[2018-12-12]

de Florin Nicolaie

Părintele Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, a evidenţiat într-un interviu acordat revistei Familia Ortodoxă mai multe probleme cu care se confruntă poporul român, în ultima perioadă, oferind şi sfaturi în acest sens.
„Societatea românească a decăzut enorm, influenţată mai mult sau mai puţin din afară, şi a ajuns într-o stare de robie morală”, a subliniat arhimandritul Melchisedec.
Stareţul Mănăstirii Putna, a spus că „familia este lovită în ziua de astăzi cel mai mult, pentru a nu avea o societate sănătoasă, pentru a nu avea un stat bine aşezat şi echilibrat”.
„Aţi observat că există o luptă împotriva modelelor? Cine a fost Ştefan cel Mare? Îi dăm acolo, în cartea de istorie, două rânduri. Cine a fost Mihai Eminescu? Tot aşa. Ne distrugem valorile”.
Interviul din Revista Familia Ortodoxă:
Revista Familia Ortodoxă: Poate fi considerat poporul român un popor liber?
Părintele Melchisedec: Este greu de spus că în ziua de astăzi românii ar fi liberi. Mai întâi de toate, trebuie să vedem ce înseamnă a fi liber – sau să vedem ce înseamnă robia. Robia poate fi de mai multe feluri: robia păcatului, robia economică, robia politică. Trebuie să analizăm foarte bine. Care era starea morală a poporului în ĘĽ89? Care era starea morală a poporului în 2000? Care este starea morală actuală a poporului nostru?
Ştim foarte bine că păcatul nu e altceva decât o robie a minţii, că mai întâi mintea este robită şi, după aceea, omul devine sclav al plăcerilor. Un om care este sclav al plăcerilor nu mai poate fi liber. În acelaşi timp, şi mintea, şi inima şi, aş zice eu, toate preocupările lui sunt marcate de patimă şi de păcat, de ceea ce îl stăpâneşte.
După ĘĽ90 şi mai cu seamă după 2010, poporul a devenit tot mai mult rob al plăcerilor. În ĘĽ90 îmi amintesc câtă bucurie era în rândul nostru, al tuturor creştinilor, că vom avea colinde, că vom avea libertate religioasă, că vom avea cărţi, că vom avea de unde să ne hrănim sufleteşte… Căci, să nu uităm, până în ĘĽ90, cartea era interzisă; prea puţine cărţi bisericeşti se tipăreau. Când am auzit pentru prima dată colindele răsunând la radio, am plâns.
Iată că acum asistăm la o nouă formă de comunism, la o nouă formă de secularizare a vieţii religioase. Cine şi-ar fi imaginat în ĘĽ90 că vom ajunge în anul 2018 să mergem să dăm un vot pentru normalitate? Ce să votăm: că apa e udă? Că focul arde? Că ne frigem dacă umblăm cu focul? Asta să votăm?…
Ce înseamnă toate acestea? Înseamnă că societatea românească a decăzut enorm, influenţată mai mult sau mai puţin din afară, şi a ajuns într-o stare de robie morală. Am văzut acum, după referendum, atât la cler, cât şi la poporul binecredincios, o durere în suflete, o durere pentru starea de decădere în care am ajuns. Deci nu putem vorbi de o libertate morală.
Putem vorbi însă de o libertate economică? Nici pe departe. Vedem că dispar de pe piaţă produsele româneşti. Ce se află în spate? O robie economică. Te distruge pe tine, care eşti mic, pentru a trăi cel mare, cel din afară.
Din punct de vedere politic, se întâmplă acelaşi lucru. Să ne amintim numai de amestecul diferitelor ambasade în problemele politice ale ţării. Şi atunci, ne întrebăm: mai e liber acest popor? Eu nu prea mai văd libertate…
Revista Familia Ortodoxă: Dar de ce au venit atâtea rele peste noi?
Părintele Melchisedec: Nu ar fi avut nici o putere dacă noi nu am fi lăsat deschisă uşa trădării, dacă în mijlocul nostru nu ar fi fost trădători. Nimeni nu poate să ştie ce este în casa mea dacă cineva din casa mea nu trădează.
Dacă ar fi să ne iubim valorile şi să preţuim ceea ce este al nostru, atunci nu ar fi fost nici trădători şi am fi fost, într-adevăr, un popor unit. Sfântul Sinod a pus icoana Sfintei Treimi ca icoană a Centenarului, pentru a arăta că unitatea noastră trebuie să se oglindească în Dumnezeu, iar Dumnezeu se odihneşte întru noi atunci când suntem uniţi. Aici e cheia: dacă ne vom sili să fim uniţi în jurul valorilor, vom birui şi vom fi liberi cu adevărat; dacă nu ne vom sili, ci ne vom lăsa biruiţi de patimi şi de răutăţi, atunci vom avea de suferit.
Revista Familia Ortodoxă: Sunt părinţi care şi-au crescut copiii în biserică, cu rânduiala cuvenită, dar, după un timp, s-au îndepărtat de biserică. De ce credeţi că se întâmplă acest lucru? Unde a fost greşeala?
Părintele Melchisedec: Sunt firi şi firi, sunt influenţe şi influenţe… Tinerii din ziua de astăzi sunt hăituiţi de diferite curente care urmăresc să le distrugă buna aşezare, echilibrul lor lăuntric. Poate că au greşit şi părinţii dacă nu le-au dat educaţia cea bună şi sănătoasă. Poate că au greşit şi învăţătorii, dascălii, profesorii… Vedem prea bine că în ţara noastră există şi dascăli fără vocaţie, şi acesta e un lucru foarte dureros. Avem profesori fără vocaţie, care merg la şcoală numai pentru bani. Şi-au făcut ora şi atât.
Aţi observat că există o luptă împotriva modelelor? Cine a fost Ştefan cel Mare? Îi dăm acolo, în cartea de istorie, două rânduri. Cine a fost Mihai Eminescu? Tot aşa. Ne distrugem valorile.
Aşadar, sunt mai mulţi factori care au lucrat negativ asupra tinerilor care s-au îndepărtat de Biserică. Dar avem nădejde. Să nu uităm pilda fiului risipitor. Sunt tineri care ajung periculos de departe, şi totuşi, în cele din urmă, se întorc la Dumnezeu.
Avem nevoie de un tineret cu mintea curată, cu mintea limpede, pentru că neamul şi ţara nu trebuie să se înăbuşe, ci trebuie să meargă mai departe. Avem, totuşi, nădejde.
Revista Familia Ortodoxă: Şi atunci, ce sfaturi le daţi părinţilor privind educarea copiilor astfel încât să dobândească o minte curată?
Părintele Melchisedec: Să fie cu adevărat părinţi. Să se gândească permanent: „Ce educaţie îi dau eu copilului meu? Sunt eu oare un model pentru el?”. Părinţii să fie conştienţi că trebuie să le transmită copiilor o educaţie bună, sănătoasă, nu numai să-i împingă de la spate să se roage şi să se împărtăşească.
Sărbătorile acestea din străinătate, Halloween şi Valentine’s Day, sunt sărbători păgâne. A zis un Părinte: „Noi, clerul, ne silim şi îi chemăm pe copii la împărtăşit şi îi facem hristofori, iar părinţii se duc acasă şi-i îmbracă în draci în astfel de sărbători, căci aşa e modern”. Nu e bine. Lucrurile acestea au o puternică influenţă negativă asupra copiilor.
Părinţii să vegheze la buna creştere a copiilor lor. Nu este suficient numai să-i aducă la biserică şi să-i împărtăşească, ci copilul să-i vadă pe tata şi pe mama cum stau în genunchi, să-l vadă pe tata cum aprinde candela, să o vadă pe mama cum, în zi de sărbătoare, se îngrijeşte de cele ale sărbătorii, să vadă în casă că, atunci când este post, ţinem postul, adică să vadă în casă o bună rânduială. Căci o bună rânduială atrage după sine o bună vieţuire. Nu este o bună rânduială? Nu te aştepta la o bună vieţuire. Pentru că buna rânduială întotdeauna a atras după sine progresul sub toate aspectele: şi material, şi financiar, dar în mod deosebit pe cel moral.
Revista Familia Ortodoxă: Întâlnim adesea, mai ales la tineri, un sentiment de respingere faţă de neam şi ţară. Cum vă explicaţi acest lucru?
Părintele Melchisedec: Nu este altceva decât o lipsă de educaţie a tinerilor. Tinerii care au un sentiment de respingere faţă de neam şi faţă de ţară, unii ca aceştia nu ştiu nici ce este neamul, nici ce este ţara.
Eu aş pleca, de exemplu, de la ce este neamul meu. Atunci când am mers la biserică cu tata şi cu mama, şi părinţii au scris un pomelnic atât la vii, cât şi la morţi – ce înseamnă aceasta? Neamul meu. Au făcut un parastas în Sâmbăta morţilor, i-au scris pe pomelnic pe părinţi, pe bunici, pe străbunici, pe toţi cei plecaţi dincolo. Ce înseamnă aceasta? Neamul meu. Când un tânăr vede că părinţii îşi aduc aminte cu bucurie de strămoşi, atunci el înţelege că neamul nu se opreşte doar la el, într-un mod cu totul egoist. Neamul se defineşte pe linie verticală, mergând şi în sus, şi în jos, adică la rădăcini, de unde mă trag, de unde vin, de la moşii şi strămoşii care alcătuiesc spiţa neamului meu.
Ţara ce înseamnă? Locul unde m-a aşezat Dumnezeu: casă, limbă, cultură, spiritualitate. Când îţi iubeşti neamul şi ţara, eşti aşezat în cultura neamului tău. Un tânăr care nu cunoaşte poezia veche românească pentru mine este un tânăr cu lipsuri. Un tânăr care nu ştie de „Mioriţa”, care nu ştie de „Toma Alimoş”, care nu ştie de balade, de doine, un tânăr care nu ştie ce înseamnă „dor” – „Mă duc până la bunica, mi-i dor de ea!” – este un tânăr crescut fără sensibilitate şi fără o aplecare spre ceea ce înseamnă neam şi ţară. Acel tânăr uşor se rupe de neamul său şi ajunge al nimănui. Un tânăr care nu-şi agoniseşte cultura neamului său, un tânăr care nu-şi asumă această bogăţie spirituală, şi doina, şi balada, şi dorul, şi cuvântul, şi dragostea faţă de toate acestea, acel tânăr este un nimeni: vine de nicăieri şi se îndreaptă spre nicăieri.
Revista Familia Ortodoxă: Familia susţine statul sau statul susţine familia?
Părintele Melchisedec: Statul din ce este format? Din familii. Atunci, cine susţine statul? Familiile. Împotriva cui luptă în ziua de astăzi societatea, mai cu seamă cea din afară? Cum a zis cineva: maimuţăreala asta europeană, care vine din afară cu legi contra firii, când tata nu mai e tată, când mama nu mai e mamă, când tata poate să fie şi femeie, când mama poate să fie şi bărbat, când fiecare e liber să-şi aleagă genul, toate acestea sunt o răzvrătire a societăţii contemporane împotriva normalităţii. Familia este lovită în ziua de astăzi cel mai mult, pentru a nu avea o societate sănătoasă, pentru a nu avea un stat bine aşezat şi echilibrat.
Revista Familia Ortodoxă: Pe vremuri, conducătorii manifestau respect pentru biserici şi pentru slujitorii bisericii. Astăzi însă „vrem spitale şi nu catedrale”…
Părintele Melchisedec: Catedrala este pacea, bucuria şi aşezarea întregului neam în acest An Centenar. Eu, iertat să-mi fie că spun această vorbă, când am auzit că unii vor „spitale şi nu catedrale”, am zis: „Înseamnă că suntem bolnavi, pentru că recunoaştem în mod public că suntem un popor bolnav mintal şi sufleteşte, un popor bolnav biologic, de aceea avem nevoie de spitale”.
Este nevoie şi de spitale, desigur, de o modernizare a spitalelor. Dar ce este boala? Urmarea păcatului. Marea majoritate a bolilor sunt consecinţe ale păcatului. De aceea avem nevoie de o moralitate sănătoasă, care să izvorască dintr-o credinţă adânc sănătoasă. Şi în mod deosebit clerul şi dascălii de Religie trebuie să se implice mai mult într-o cateheză sănătoasă, pentru că o cateheză bună, atât cu cei mari, cât şi cu cei mici, va duce la un popor sănătos moral şi intelectual”.
Interviul integral poate fi citit în ultimul număr al Revistei Familia Ortodoxă.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 1129, Ultimul acces: 2026-09-27 20:51:56

Timp total: 0.03s...

[]:1