© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Papa Francisc: Sunt un creştin al vorbei sau al faptei?[2018-12-06]Liturghie în capela Casei Santa MartaNu e suficient să spunem că suntem creştini, trebuie să facem lucrurile creştinului. La predica de la Sfânta Liturghie celebrată joi, 6 decembrie a.c., în capela Casei Santa Marta, Papa Francisc a comentat pe marginea Evangheliei zilei, despre casa construită pe stâncă (Mt 7, 24-29). Pontiful a atras atenţia asupra faptului că viaţa creştinului are un orizont marcat de cele mai multe ori de trei realităţi contrastante: a spune şi a face, nisip şi stâncă, sus şi jos. „Cine ascultă cuvintele Mele şi le împlineşte”, spune Isus, „va fi asemenea cu bărbatul înţelept care şi-a construit casa pe stâncă” (v. 24), pe când cel care ascultă cuvintele Sale şi nu le împlineşte este asemenea omului care şi-a ridicat casa pe nisip (cf. v. 26). Numai temelia trainică, stânca rezistentă, ţine casa în picioare în faţa intemperiilor. Primul grup de realităţi, „a spune şi a face”, arată două căi opuse pentru viaţa creştină: „A spune este un mod de a crede, dar foarte superficial, la jumătatea drumului: eu spun că sunt creştin, dar nu fac lucrurile creştinului. Este un pic, pentru a spune foarte simplu, ca şi cum unul se machiază în creştin: a spune este numai a se machia, a spune fără a face. Propunerea lui Isus este concreteţe, mereu concretă. Când cineva se apropia şi îi cerea un sfat, [erau] întotdeauna lucruri concrete.” Două direcţii opuse arată şi cel de-al doilea grup de cuvinte, „nisip şi stâncă”. Evident, nisipul „nu este solid”, este „o consecinţă a lui a spune”, o viaţă construită „fără temelie”. Stânca, în schimb, este Domnul. „El este tăria. De atâtea ori, cel care are încredere în Domnul nu apare, nu are succes, este ascuns, dar e statornic. Nu şi-a pus speranţa în vorbe, în vanitate, în mândrie, în puterile trecătoare ale vieţii. Domnul este stânca. Concreteţea vieţii creştine ne face să mergem mai departe şi să construim pe acea stâncă, pe Dumnezeu, pe Isus, pe soliditatea dumnezeirii. Nu pe aparenţe sau pe vanitate, pe mândrie, pe recomandări. Nu. Adevărul.” Al treilea binom, în fine, – sus şi jos – exprimă paşii celor mândri şi vanitoşi în raport cu cei umili. Amintind prima lectură liturgică, luată din cartea profetului Isaia, Sfântul Părinte a remarcat că Domnul „i-a dat jos pe cei care locuiau sus, a răsturnat cetatea înălţată, a răsturnat-o până la pământ, a ras-o la sol. Picioarele trec peste ruinele ei: sunt picioarelor celor asupriţi, picioarele celor săraci.” Şi a continuat: „Această pagină a profetului Isaia are adierile cântării Fecioarei Maria din Magnificat: Domnul îi ridică pe cei smeriţi, pe cei care sunt în concreteţea de fiecare zi, şi îi dă jos pe cei mândri, pe care îşi construiesc viaţa pe vanitate, pe orgoliu. Aceştia nu durează în timp.” În această perioadă a Adventului, a încheiat Sfântul Părinte, ne vin în ajutor câteva întrebări cruciale: „Eu sunt un creştin al vorbei sau al faptei? Îmi clădesc viaţa pe stânca lui Dumnezeu sau pe nisipul lumescului, al vanităţii? Sunt smerit, mă străduiesc să merg mereu la nivelul de jos, fără orgoliu, şi să îl slujesc astfel pe Domnul?” (pr. Anton Dancă pentru Vatican News România) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 960, Ultimul acces: 2026-09-28 03:22:57
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
