© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Viaţa noastră este cu adevărat creştină?[2018-11-29]Liturghie în capela Casei Santa MartaTrăim asemenea creştinilor? Această întrebare s-a aflat în centrul predicii Papei Francisc, inspirată din lecturile liturgiei zilei, în care se relatează despre nimicirea a două cetăţi, ca o consecinţă a stării de corupţie: distrugerea Babilonului, simbol al cetăţii mundane, al luxului, al autosuficienţei, al puterii acestei lumi, şi distrugerea Ierusalimului, cetate care se confruntă cu un alt tip de corupţie, şi anume infidelitatea faţă de iubirea lui Dumnezeu, incapacitatea de a recunoaşte iubirea lui Dumnezeu în Fiul său. Pontiful s-a oprit asupra mecanismului distrugerii Babilonului, relatat în Apocalipsul Sfântului apostol Ioan: „Glasul muzicanţilor, al cântăreţilor din harpă, al flautiştilor şi trompetiştilor nu se va mai auzi în tine niciodată; nu vor mai fi sărbătorile cele frumoase; nici un meşteşugar de nici o meserie nu se va mai găsi în tine; pentru că nu eşti o cetate a muncii ci a corupţiei; huruitul morii nu se va mai auzi în tine; lumina candelei nu va mai licări în tine; poate că va fi o cetate iluminată dar care nu este luminoasă; aceasta este civilizaţia coruptă, în care glasurile mirelui şi al miresei nu se vor mai auzi niciodată în tine; existau cupluri, lume, dar lipsea iubirea. Această distrugere începe din interior şi se sfârşeşte când Domnul spune: ‘Ajunge cu aparenţele acestei lumi’. Aceasta este criza unei civilizaţii care se consideră a fi orgolioasă, suficientă sieşi, dictatorială. Sfârşeşte în felul acesta.” Atrăgând atenţia asupra pericolului de a ne înşela crezând că trăim asemenea creştinilor când, de fapt, viaţa noastră este păgână, Papa Francisc a evidenţiat trăsăturile unei existenţe contradictorii, care pretinde că ar fi creştină dar trăieşte ca şi cum ar fi păgână. Referindu-se la forma de corupţie reprezentată de infidelitate, a evidenţiat pericolul imprimării unui caracter păgân propriei vieţi. „Există „păgânizarea” vieţii, în cazul nostru, a vieţii creştine. Trăim asemenea creştinilor? Aşa pare. Dar, de fapt, viaţa noastră este păgână şi când se întâmplă aceste lucruri, când Ierusalimul se lasă sedus asemenea Babilonului, ajunge să trăiască asemenea acestei cetăţi. S-ar dori o sinteză dintre cele două cetăţi, însă nu se poate realiza. Şi ambele vor fi condamnate. Eşti creştin? Atunci, trăieşte creştineşte Nu pot fi amestecate apa şi uleiul; vor rămâne întotdeauna diferite. [Astfel] se ajunge la sfârşitul unei civilizaţii contradictorii în sine, care pretinde că este creştină dar trăieşte ca şi cum ar fi păgână.” Oprindu-se în final asupra tragediilor pe care le-am putea trăi şi în propria existenţă, Sfântul Părinte s-a oprit asupra necesităţii de a privi orizontul, de a spera în Cristos, în Domnul. „Speranţa este forţa noastră”, a spus Papa Francisc, îndemnând la a merge mai departe, invocându-l pe Duhul Sfânt. „Există tragedii chiar şi în viaţa noastră însă, în faţa acestora, să privim orizontul pentru că am fost salvaţi şi Domnul va veni să ne mântuiască. Şi acest lucru ne învaţă să trăim încercările lumii fără a face un pact cu mondenitatea sau cu păgânismul, ce duc la distrugere, ci trăind cu speranţă, detaşaţi de această seducţie lumească şi păgână şi, privind orizontul, să sperăm în Cristos, Domnul nostru. Speranţa este forţa noastră. Însă, trebuie să îl invocăm pe Duhul Sfânt.” (Anca Mărtinaş pentru Vatican News România) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 982, Ultimul acces: 2026-09-26 04:19:15
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
