Papa Francisc: Nu lăsaţi tehnologia să înlocuiască întâlnirile reale[2018-02-02]a Francisc le-a spus vineri persoanelor consacrate că sunt chemate să aibă întâlniri reale cu semenii, şi că tehnologia nu trebuie să aibă niciodată o prioritate mai mare decât timpul petrecut cu Dumnezeu şi cu ceilalţi. „Viaţa frenetică de astăzi induce să se închidă atâtea uşi ale întâlnirii, adesea de frica de celălalt – mereu deschise rămân uşile centrelor comerciale şi conexiunile de reţea”, a afirmat el pe 2 februarie. „Însă în viaţa consacrată să nu fie aşa: fratele sau sora pe care Dumnezeu mi-i dă sunt parte din istoria mea, sunt daruri de păstrat. Să nu se întâmple să privim mai mult ecranul celularului decât ochii fratelui, sau să ne fixăm mai mult pe programele noastre decât în Domnul.”Predica Papei a fost la Liturghia celebrată în sărbătoarea Prezentării Domnului la Templu, care a coincis cu a 22-a Zi Mondială a Vieţii Consacrate. În răsăritul creştin, a explicat el, această sărbătoare este numită întocmai „Sărbătoarea întâlnirii”: „este întâlnirea dintre Dumnezeul prunc, care aduce noutate, şi omenirea în aşteptare, reprezentată de bătrânii din templu”. Dar mai există o întâlnire: între tinerii Maria şi Iosif şi bătrânii Simeon şi Ana. „Bătrânii primesc de la tineri, tinerii se inspiră de la bătrâni.” Maria şi Iosif au găsit în templu „rădăcinile poporului”, dar şi „rădăcinile credinţei”. „Astfel cei doi tineri, întâlnindu-i pe bătrâni, se regăsesc pe ei înşişi. Şi cei doi bătrâni, pe la sfârşitul zilelor lor, îl primesc pe Isus, sens al vieţii lor.” Papa a mai afirmat: „Viaţa consacrată se naşte şi se renaşte din întâlnirea cu Isus aşa cum este: sărac, curat şi ascultător. Există o dublă şină pe care călătoreşte: pe de o parte iniţiativa de iubire a lui Dumnezeu, de la care porneşte totul şi la care trebuie să ne întoarcem mereu; pe de altă parte răspunsul nostru, care este de iubire adevărată atunci când este fără dacă şi fără dar, când îl imită pe Isus sărac, curat şi ascultător. Astfel, în timp ce viaţa lumii încearcă să acapareze, viaţa consacrată lasă bogăţiile care trec pentru a-l îmbrăţişa pe Cel care rămâne.” A continuat cu diferenţele dintre viaţa lumii şi viaţa consacrată: prima urmăreşte plăcerile, ultima se eliberează de posesii; prima caută voinţa proprie, ultima ascultarea; prima lasă goale mâinile şi inimile, ultima umple de pace. Spre final, amintind de privilegiul avut de Simeon, de a-l ţine în braţe pe Domnul, a spus că ne este de folos şi nouă să îl ţinem în braţe. „Nu numai în cap şi în inimă, ci în mâini, în fiecare lucru pe care îl facem: în rugăciune, la muncă, la masă, la telefon, la şcoală, cu săracii, pretutindeni. A-l avea pe Domnul în mâini este antidotul la misticismul izolat şi la activismul neînfrânat, pentru că întâlnirea reală cu Isus îi îndreaptă atât pe sentimentaliştii evlavioşi cât şi pe activiştii frenetici. A trăi întâlnirea cu Isus este şi remediul la paralizia normalităţii, înseamnă a ne deschide la uluirea zilnică a harului. A ne lăsa întâlniţi de Isus, a face să fie întâlnit Isus: este secretul pentru a menţine vie flacăra vieţii spirituale.” Şi a încheiat spunându-le persoanelor consacrate: „sunteţi zorii pereni ai Bisericii! Vă urez să reînsufleţiţi chiar astăzi întâlnirea cu Isus, mergând împreună spre El: şi aceasta va da lumină ochilor voştri şi vigoare paşilor voştri.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1110, Ultimul acces: 2026-09-27 07:12:39
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1