© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Veghe de rugăciune la mănăstirea Sfânta Macrina, de Ziua Vieţii Consacrate[2018-02-04]04.02.2018, (Catholica) - rbătoarea Întâmpinării Domnului la Templu, celebrată la 2 februarie a fiecărui an, coincide cu Ziua Vieţii Consacrate în Biserica Catolică. Un program centrat pe acest semn al prezenţei lui Dumnezeu, prin Biserică, în lume, prin prezenţa persoanelor consacrate, s-a desfăşurat la Cluj-Napoca, în zilele de 3-4 februarie 2018, sub egida Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla.În prima parte a acestui aniversar, sâmbătă 3 februarie, călugării şi călugăriţele din diferitele ordine, congregaţii şi institute de viaţă consacrată de pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla, cu superiorii şi superioarele lor, s-au reunit la mănăstirea „Sf. Macrina” a Surorilor Sf. Vasile cel Mare (de pe str. Crizantemelor nr. 11-15, Cluj), în prezenţa lui Dumnezeu, în biserica primitoare, pentru o seară de reculegere şi rugăciune pregătită de surorile OSBM cu Maica Marcela Runcan, superioara provincială. Au participat şi credincioşi laici, între care membri ai ordinelor terţiare şi asociaţiilor eparhiale, grupul de adoraţie „Triumful Inimii Neprihănite”, studenţi teologi, preoţi, împreună cu PS Florentin episcop eparh, pr. Călin Bor vicar general şi pr. consilier Ioan Pop, capelan al mănăstirii. A fost un moment de întâlnire, rugăciune comună, meditaţie, laudă adusă lui Dumnezeu şi contemplare a lucrării Sale în viaţa fiecăruia, a celor consacraţi prin voturi şi a celor consacraţi prin botezul creştin. La iniţiativa pr. Anton Crişan, Vicar cu persoanele consacrate, această întâlnire i-a adus în centrul atenţiei pe cei care încă se află în faţa marilor alegeri ale vieţii, tinerii, în mod deosebit tineri care deja au avut o experienţă de viaţă cu Dumnezeu, în sânul Bisericii, în preajma persoanelor consacrate. Ei au fost cei chemaţi să dea mărturie despre gândurile, sentimentele şi trăirea credinţei lor, despre aşteptările şi idealurile lor. Mărturiile au fost emoţionante, impresionante prin sinceritatea şi lumina pe care au izvorât-o, prin căldura, bunătatea şi sfinţenia persoanei consacrate, văzută prin ochii lor, întâlnită de fiecare, în diferite perioade, pe calea vieţii. Au fost exprimate şi frământări şi nelinişti, marile întrebări ale vârstei… Emanuela, studentă, din Sângeorz-Băi, este în contact cu Congregaţia Surorilor Maicii Domnului şi a simţit prezenţa lui Dumnezeu participând la numeroasele activităţi coordonate de surori, de rugăciune, cateheză, cântec, excursii, la Sângeorz-Băi şi Cluj, a înţeles aici că „viaţa consacrată înseamnă iubire şi dăruire de sine”; Carina de mică a fost în preajma surorilor Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, dar şi a călugărilor bazilieni, şi a găsit în aceste comunităţi ocrotirea unei familii spirituale şi bucuria vieţii cu Dumnezeu în întâmplările simple din viaţa de zi cu zi în comunitate, în ieşirile în natură, în contemplarea măreţiei lui Dumnezeu împreună cu surorile şi fraţii, prin rugăciune; Krista, din Grupul de rugăciune „Triumful Inimii Neprihănite”, a dorit să exprime nevoia pe care tinerii o au, de a găsi în persoanele consacrate modele de sfinţenie, „călăuze şi lumină” pe drumul lor. Robert, student în Cluj-Napoca originar din Moldova, a adus propriile gânduri, dar şi mărturia altor tineri care frecventează Centrul de spiritualitate al călugărilor iezuiţi, Manresa, descoperind prietenia persoanelor consacrate, dăruirea şi disponibilitatea lor, descriindu-le ca persoane care pun suflet în ceea ce fac şi îl pun pe Dumnezeu la baza fiecărei acţiuni a lor; din partea tinerilor de la ASTRU-Cluj a depus o frumoasă mărturie o tânără din Polonia, Paulina, care a rămas într-o relaţie de prietenie cu tinerii clujeni de când i-a primit, la ea acasă, cu ocazia Întâlnirii Mondiale a Tineretului, din 2016, din Polonia. De la persoanele consacrate ea a învăţat în primul rând dragostea faţă de Euharistie; a înţeles că cea mai importantă întâlnire este aceea faţă în faţă cu Isus. A primit îndemnul şi încurajarea de a merge mereu la capelă, la Spovedanie, la Sfânta Împărtăşanie şi „să îi încredinţăm lui Dumnezeu toate poverile noastre”. A învăţat, în al doilea rând, slujirea – a văzut în inima persoanelor consacrate dorinţa de a se dărui, de a dărui generozitate, a învăţat cum să construiască comunităţi, să nu excludă pe nimeni, să construiască poduri între oameni. Un răspuns, sau mai precis paşii către un răspuns, le-a oferit tinerilor, Preasfinţia Sa Florentin prin cuvântul de încheiere, arătând că nu există „o reţetă” pentru a găsi calea pe care din veşnicie a pregătit-o Tatăl ceresc pentru noi, fiii Săi, dar fiecare zi este un nou prilej de a-l întâlni, cunoaşte, de a împărtăşi o relaţie de prietenie cu Domnul, Cel ce s-a făcut Om pentru a veni la noi, pentru a fi cu noi „până la sfârşitul veacurilor”, pentru a ne conduce la mântuire. A fost dat, în acest sens, exemplul vieţii unui sfânt pe care PS Florentin l-a cunoscut, de la care a primit harul episcopatului: Sfântul Ioan Paul al II-lea, dovadă vie a faptului că nebănuite şi minunate sunt căile Domnului pentru cel care îl cere în viaţa sa, îl caută pe căile lumii şi bate cu insistenţă la Poarta iubirii Sale. Acela îl va primi în sufletul său, îl va întâlni în întâmplările zilelor şi va fi primit în fericirea prezenţei Sale iubitoare. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 3565, Ultimul acces: 2026-09-24 04:20:14
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
