© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
An comemorativ 2017: Ieromonahul Bartolomeu Anania în vâltoarea evenimentelor din perioada comunistă (II)[2017-11-16]de Gheorghe AnghelVă prezentăm cel de-al doilea articol, semnat de Adrian Nicolae Petcu, dedicat suferințelor Mitropolitului Bartolomeu Anania din perioada comunistă. Prima parte a acestui material poate fi lecturat aici. În noaptea de 13 spre 14 iunie 1958 este arestat de Securitate din locuința de pe Dealul Patriarhiei. Este acuzat că, prin întâlnirile cu maicile de la Mănăstirea Viforâta, județul Dâmbovița, ar fi făcut ședințe legionare, devenind astfel capul unui lot care conspira împotriva regimului democrat-popular. A mai fost acuzat pentru legături cu Radu Gyr și alți deținuți politici eliberați și pentru sprijinul acordat acestora, considerat ajutor legionar. A fost anchetat inclusiv de către ministrul afacerilor interne, Alexandru Drăghici, fiind supus unor episoade de tortură cumplită. În realitate, măsura organelor de Securitate avea ca scop compromiterea apropiaților Patriarhului Justinian, pentru ca Întâistătătorul român să aprobe planul autorităților statului de desființare a vieții monahale din România. Prin Sentința nr. 493 din 9 mai 1959 a Tribunalului Militar București, părintele Bartolomeu a fost condamnat la 25 ani de muncă silnică, pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale. A cunoscut penitenciarele de la Ploiești (iunie 1958), Jilava (aprilie și octombrie 1960), Pitești (iulie 1960) și Aiud (octombrie 1960-1964). Pentru a slăbi din presiunile ideologice exercitate de colonelul Gheorghe Crăciun, comandantul închisorii Aiud, părintele Bartolomeu s-a implicat în activitatea de reeducare, însă fără a abjura de la credința creștină. La 1 august 1964 a fost eliberat din Penitenciarul Aiud. A revenit la București, Patriarhul Justinian găzduindu-l în Palatul Patriarhal și oferindu-i din nou postul de bibliotecar. În 1965 a fost trimis în America, pentru a ajuta la reorganizarea eparhiei, care asculta canonic de Patriarhia Română. A depus eforturi pentru readucerea unor parohii sub ascultarea firească a Bisericii Ortodoxe Române, a organizat numeroase manifestări culturale, a relansat tipăriturile eparhiale, a conlucrat cu autoritățile americane pentru o pace confesională, adeseori subminată din motive politice de către Episcopul Valerian Trifa, eparhiotul episcopiei disidente, față de care a arătat respect și condescendență. A denunțat la Senatul SUA propaganda revizionistă a Ungariei la adresa Transilvaniei, întocmind un veritabil manifest românesc. A rămas un om vertical, nefiind partizanul nici uneia dintre facțiunile care măcinau exilul românesc american, asumându-și mai presus de orice calitatea de om al Bisericii. În 1967, în America, Bartolomeu Anania este hirotonit de către Episcopul Victorin Ursachi al românilor americani, primind totodată rangul de arhimandrit din partea Sfântului Sinod. În mediul clerical românesc, dar și în anumite medii politice, se vorbea de o ascensiune a lui Bartolomeu Anania în ierarhie, ocazie pe care însă a refuzat-o, păstrându-și libertatea de acțiune și independența omului de litere. Deseori vine în țară, făcând parte din delegațiile Bisericii Ortodoxe Române în frunte cu Patriarhul Justinian, precum în vizitele făcute Bisericilor vechi orientale din Egipt, Etiopia, India (ianuarie 1969). Amploarea acțiunilor lui Bartolomeu Anania a îngrijorat cercurile politice de la București, în special Securitatea, care considera că nu poate controla și de multe ori nu are cunoștință de toate acestea. Astfel, la venirea arhimandritului Bartolomeu la București, în 1976, cu prilejul sărbătoririi a 35 de ani de la terminarea seminarului, este oprit în țară de Securitate, refuzându-i-se dreptul de a se reîntoarce pentru a-și lua lucrurile și pentru a se achita de sarcinile de serviciu pe care le avea începute. Până în 1982 ocupă funcția de director al Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, unde gestionează proiecte majore, precum apariția colecției Părinți și scriitori bisericești. Ulterior, se retrage la pensie, la Mănăstirea Văratec, unde continuă opera literară și unde începe munca de diortosire a Sfintei Scripturi, pe care a încheiat-o după 11 ani. A avut o strălucită carieră literară, fiind distins cu premii de către Uniunea Scriitorilor. În 1990, alături de părintele Dumitru Stăniloae, de părintele Constantin Galeriu, de părintele Constantin Voicescu, de tânărul protosinghel Daniel Ciobotea, viitorul Patriarh al României, dar și de intelectuali precum Sorin Dumitrescu, Teodor Baconsky, Horia Bernea și Octavian Ghibu, a făcut parte din Grupul de reflecție pentru înnoirea Bisericii, unde a militat pentru asumarea lucidă și onestă a trecutului comunist, dar și pentru o transparență în actul de conducere a Bisericii, asumată de o nouă generație de ierarhi în Sfântul Sinod. În anul 2006 a devenit întâiul Mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. La 31 ianuarie 2011 a trecut la cele veșnice Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 943, Ultimul acces: 2026-08-14 12:11:52
|
Timp total: 0.05s...
[1]:1
