© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Ce este important?[2005-10-07]Matei 22,1-14pr. Raniero Cantalamessa Este de folos să observăm care sunt motivele pentru care invitaţii din parabolă refuză să participe la masă. Evanghelistul Matei spune că "nu au luat în seamă" invitaţia şi "s-au dus care la ogorul său, care la negustoria lui". Evanghelia după Luca dă mai multe detalii în această privinţă şi prezintă motivele refuzului: "Mi-am cumpărat un ogor şi trebuie să merg să-l văd... Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc... Tocmai acum m-am însurat şi nu pot să vin" (Luca 14,18-20). Ce anume au în comun aceste diferite personaje? Toţi trei au ceva urgent de rezolvat, ceva care nu suferă amânare, care necesită prezenţa lor imediată. Ce reprezintă însă banchetul nupţial? Indică bunurile mesianice, participarea la mântuirea adusă de Cristos, deci posibilitatea de a trăi în veşnicie. Banchetul reprezintă, aşadar, lucrul important în viaţă, chiar unicul lucru esenţial. Prin urmare este clar în ce constă greşeala săvârşită de invitaţi; şi anume, în a alege ceea ce era urgent în pofida a ceea ce era important, contingentul în pofida esenţialului! Astăzi acesta este un risc atât de răspândit şi de insidios, nu doar pe plan religios, ci şi pe plan pur uman, încât merită să reflectăm puţin asupra lui. Mai înainte, pe plan religios. A alege ceea ce este urgent în pofida a ceea ce este important înseamnă a amâna îndeplinirea îndatoririlor religioase, deoarece de fiecare dată apare ceva urgent de făcut. E duminică şi e timpul să mergem la Liturghie, dar trebuie să mergem în acea vizită, avem ceva de făcut în grădină, şi trebuie să pregătim prânzul. Liturghia duminicală poate să aştepte, prânzul nu; atunci amânăm Liturghia şi punem mâna pe cratiţă. Spuneam că pericolul de a lăsa deoparte ceea ce este important alegând ceea ce este urgent este prezent şi pe plan uman, în viaţa de toate zilele, şi doresc să vorbesc şi despre acest lucru. Pentru un om este cu siguranţă important să dedice timp familiei, să stea cu copiii, să stea de vorbă cu ei dacă sunt mari sau să se joace cu ei dacă sunt mici. Iată însă că în ultimul moment apar mereu lucruri urgente de rezolvat la birou, ore suplimentare la serviciu, şi amânăm pentru altă dată, întorcându-ne în final acasă prea târziu şi prea obosiţi ca să ne mai gândim la altceva. Pentru un bărbat sau o femeie este o obligaţie morală vizitarea părinţilor în vârstă care trăiesc singuri în casă sau într-un azil. Pentru oricine este importantă vizitarea unei cunoştinţe bolnave pentru a-i oferi sprijin şi pentru a o ajuta în vreun fel. Dar nu este urgent. Dacă amânăm, aparent nu se întâmplă nimic, poate că nu bagă nimeni de seamă. Şi aşa amânăm pe altădată. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu îngrijirea sănătăţii proprii, care se numără şi ea printre lucrurile importante. Medicul, sau pur şi simplu fizicul nostru, ne avertizează că trebuie să avem grijă de sănătatea noastră, să ne odihnim, să evităm stresul... Spunem: da, da, aşa voi face, cum termin ceea ce am de făcut, după ce am pus casa la punct, după ce îmi achit toate datoriile... Până când ne trezim că e prea târziu. Iată în ce constă aspectul insidios: ne trăim viaţa alergând de colo-colo pentru a rezolva mii de lucruri mărunte şi nu ne facem timp pentru lucrurile care au cu adevărat importanţă pentru relaţiile interpersonale şi care pot să aducă în viaţa noastră adevărata bucurie (iar dacă sunt neglijate, adevărată tristeţe). Iată aşadar că Evanghelia, în mod indirect, este şi o şcoală a vieţii; ne învaţă să ne stabilim priorităţile, să tindem spre esenţial. Într-un cuvânt: să nu lăsăm deoparte ceea ce este important pentru ceva urgent, aşa cum li s-a întâmplat invitaţilor din parabola noastră. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 976, Ultimul acces: 2026-09-23 05:31:49
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
