Dumbrăvioara :: Biserica Reformată

Acasă > Biserici

Timp stanga: 0.01s...

Biserici

Biserica Reformată
Dumbrăvioara

Religie:

Reformat (Calvin)

Localitate:

Dumbrăvioara (maghiara: Sáromberke) (germana: Rothbusch, Scharnberg, Scharberg, Scherberg, Schallenberg)

Comună:

Ernei

Judeţ:

Mureş

Adresa:

strada Principală nr. 297

Cod poştal:

547217

Persoana de contact:

Porkoláb Levente

Telefon:

0265... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!

Adresa de e-mail:

@yahoo.com

Adrese utile:

www.reformatus.ro, www.primariaErnei.ro, www.CJmures.ro, ms.prefectura.mai.gov.ro

Preot:

Porkoláb Levente

Stil arhitectonic:

Baroc

Înălţime maximă:

33m

Detalii:

Biserica a fost construită în 1785 si este cea de a treia pe acelaşi loc.
Ctitori: Contele Teleki Samuel şi soţia Iktari Bethlen Zsuzsanna.
După ce în anul 1754 Dumbrăvioara ajunsese centrul domenial al familiei Teleki, parohia reformată din localitate se bucura de patronajul constant al noului stăpân. Teleki Sámuel i-a sprijinit deopotrivă pe preotul şi pe dascălul localităţii prin înfiinţarea unor fundaţii importante, şi pe lângă aceasta s-a îngrijit conştiincios de înzestrarea parohiei cu clădiri moderne necesare vieţii parohiale. Casa parohială a fost construită în anii 1767-1768. Clădirea depăşea cu mult nivelul unei parohii rurale de mărime medie din secolul al XVIII-lea: comanditarul ştia foarte bine că în atragerea preoţilor bine pregătiţi o locuinţă parohială modernă şi spaţioasă, pe lângă cuvenitele venituri parohiale, putea constitui o motivaţie hotărâtoare. În acest program se încadrează şi construcţia bisericii reformate.
Documentele scrise atestă existenţa unei bisericii medievale la Dumbrăvioara. Deocamdată nu sunt clare legăturile acestei biserici cu hramul Sfântul Mihail (amintită de mai multe ori pe parcursul secolului al XV-lea) cu dezvoltarea în oppidum a aşezării şi cu stăpânirea familiei Erdélyi din Şintereag, eventual cu partajul din 1446 a domeniului din Gorneşti între fraţii Erdélyi, Miklós şi István. În orice caz, din această biserică provine clopotul mare cu inscripţie, datat în cea dea doua jumătate a secolului al XV-lea. Valoarea deosebită a clopotului, considerat a fi realizat la Bistriţa, e reprezentată de numărul mare de însemne de pelerinaj care se păstrează pe el: figuri care înfăţişează năframa Sfântei Veronica (Roma) , cei trei crai şi Sfânta Ursula (Köln) , Sfântul Servatius (Maastricht) , simbolurile papale (Roma) , precum şi un alt simbol roman reprezentând năframa Veronicăi cu apostoli.
Construcţia barocă în 1784 a fost începută pe locul acestei biserici medievale demolate, iar până în anul 1785 a fost montată şi şarpanta; clădirea însă a devenit funcţională abia din 1790. Planurile au fost elaborate de către arhitectul Péchy Mihály (1755–1819) , care la aceea vreme era inginer militar în Sibiu, mai târziu devenind un reprezentant marcant al neoclasicismului maghiar timpuriu, arhitectul unei serii de proiecte pentru Biserica Mare din Debreţin.
Maiştrii executanţi – meşterul zidar german, Johann Hoffmann, dulgherul Győrfi Mihály, tâmplarul Müncher Vilmos, lăcătuşul Borbély Miklós – au fost contractaţi din Târgu-Mureş, portalul clasicizant din piatră sculptată a fost însă comandat la Cluj. Potrivit contractului său, meşterul Hoffmann s-a angajat să execute şi „stucatura cu gips” a bolţilor, printr-o lucrare cât mai durabilă şi mai frumoasă, totodată să zidească şi un amvon de cărămidă, cu „stucatură frumos lucrată cu ornamente din gips”. Coiful original, realizat de dulgherul Győrfi, era unul cu caracter baroc, iar cea de astăzi, zveltă, în formă de lance este rezulatul unor modificări din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Sub aspect tipologic, biserica aparţine tipului impus în Ungaria de Franz Anton Pilgram în prima parte a secolului al XVIII-lea (biserica cistercienilor din Szentgotthárd, biserica din Bratislava a călugăriţelor elisabetane) . La acest tip de plan turnul este integrat în navă în partea dinspre vest. Modelul s-a răspândit şi în Transilvania pe parcursul secolului al XVIII-lea, primele apariţii ale sale sunt legate însă de capitala imperială, Viena. Cu un astfel de turn integrat fusese construit iniţial (cu sprijunul Camerei aulice) însăşi catedrala greco-catolică de la Blaj (Johann Baptist Martinelli, 1738) , soluţia fiind utilizată şi la biserica romano-catolică purtând hramul „Sf. Petru şi Pavel” din Braşov (1776-1782, Karl Joseph Lamasch) şi la biserica reformată din Sibiu (1784) .

Cod Monument:

MS-II-m-A-15662

Nr. vizualizări:

28620

Data ultimei vizualizări:

2026-09-24 07:08:47

Data ultimei actualizări:

2020-06-19 13:38:33

Data încărcării pe sit:

2005-04-12 16:43:21

Nr. Mesaje:

Completari:
(2020-06-19)

Domokos Vayda: A XIX. század második felében zajló átépítés - a barokk jellegű toronysisak egyszerűbbé tétele, a ref. hagyomány szerint az északi oldalon levő " gipsből ki cifrázott csinos stakatura munkával " készült szószék eltüntetése, az új szószéknek a bejárattal szembeni keleti falra kerülése s igy az addigi Péchy Mihály mérnők terve szerinti, templombelső gyökeres átalakitása - Zoltáni Pál tiszteletes reformötletének és kivitelezésének köszönhető. Hozadék eredménye: a harmadik Zoltáni ( Pál ) felöri lelkész, sáromberki lelkészé való meg nem választása. Apai nagyapám, Vajda Domokos ( frici ) vétója és fellebbezése a meghívás ellen: " A sáromberki ref. egyház nem apáról - fiúra szálló örökség, ide nem kell és nem fog jőnni a reformjaival, egy harmadik Zoltáni, " Pozitiv eredmény. Nagy Géza tiszteletes sáromberki lelkipásztorá való választása. Évtizedekre terjedő szolgálata igazolja a választás helyességét.

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea ăn format mărit!

Data: 2009-09-11
Aparat: Fuji FinePix S5000
Contor: 338

Vedere din faţă
Foto: Alexandru Losonczy

Timp total: 0.02s...

[]:1